Muntii si apele romaniei (exceptional)

Un alt punct de vedere este exprimat de Dumitru Tudose (34), care susţine ca elementele cele mai impunătoare ale peisajului au impresionat populaţiile de demult şi că deci toponimul ar data din epoca daco-romană, derivînd din adjectivul latin rarum = raritate, ceea ce este după părerea noastră mai puţin probabil.

Cît despre denumirea stîncilor, numele ar veni de la faptul ca domnitorul Petru Rareş ar fi găsit aici adăpost pentru familia sa atunci cînd s-a retras spre Transilvania, iar doamna sa se urca deseori pe blocurile de calcar şi scruta zările în aşteptarea soţului, rămînînd în tradiţia populară toponimul de „Pietrele Doamnei".

Din punct de vedere peisagistic, dantela calcaroasă a aces¬tor pietre se prezintă ca o piesă unica în Carpaţi, atrăgînd an de an numeroşi vizitatori. Panorama care ni se înfăţişează pri¬virilor într-o zi frumoasă, însorită, este impunătoare: spre sud, se desluşeşte Pietrosul Bistriţei, cu rîul ce-i ocoleşte la poale, spre vest se remarcă conul vulcanic al Giumalăului, spre nord apare muntele Tomnatec de la Cîmpulung Moldovenesc şi un şir de obcine paralele ce se pierd în depărtări, iar spre est se întind pajiştile de pe Todirescu din preajma codrului se¬cular Slătioara.

Punctul cel mai înalt al Rarăului este situat la o înăl¬ţime de 1651 m, Pietrele Doamnei la 1647 m, iar cabana turistică la 1538 m.
Temperatura medie anuală este de 2,3°C, variind între —7°C (media lunii ianuarie) şi 12°C, media lunii august.

Ninsorile sînt abundente, pe timp de iarnă depăşind un metru; în 17 aprilie 1977, cantitatea căzută a atins 82 cm, producîndu-se mari pagube sectorului silvic prin rupturile pro¬duse de molid. O cronică locală informează despre ninsori şi pe timp de vară, în zilele de 21—22 iunie 1910. Precipitaţiile ating un maximum în luna mai şi un mini¬mum în luna noiembrie, media,anuală fiind de 926 mm. Întreaga zonă reprezintă calcare cu încrustaţii de corali, amoniţi, alge marine etc., elemente care formau mari recife acum 140 de milioane de ani, în perioada cretacică, cînd acest teritoriu a fost acoperit de apele calde ale oceanului.

Datorită mişcărilor tectonice, cu timpul marea s-a retras, reci¬fele au fost ridicate la suprafaţă, fragmentîndu-se, dînd naş¬tere peisajului sălbatic atît de caracteristic. In cuprinsul rezer¬vaţiei, pe povîrnişul dinspre sud, se află Peştera liliecilor, nu¬mită de localnici „Borta îngrădită" din cauza îngrădirii ave¬nului prin care peştera poate fi accesibilă.

Condiţiile de mediu statornicite (temperaturi scăzute, in-solaţii puternice, precipitaţii abundente, umiditate atmosferică ridicată, vînturi frecvente şi puternice) favorizează dez¬voltarea unei bogate vegetaţii cu caracter subalpin.Specia forestieră predominantă o formează molidul, cu diseminări de scoruş, plop tremurător, sălcii, mesteacăn ş. a.