Neintelegerea - Piesa in patru acte

Trimis la data: 2013-09-02
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 44
Nota: 8.33 / 10
Downloads: 0
Autor: Pisica irina
Dimensiune: 54kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
MAMA: Nu de odihna asta e vorba. Nu, e vorba de niste visuri de
femeie batrina. Vreau liniste si putina nepasare. Doar atit.
(Ride fara prea multa convingere.) E o prostie sa-ti spun asta,
Martha, dar sint seri in care aproape ca as vrea sa cred in
Dumnezeu.
MARTHA: Nu esti chiar atit de batrina, mama, ca sa ajungi in
halul asta. Ai lucruri mai bune de facut pe lumea asta.
MAMA: Stii bine ca glumesc. Dar ce vrei!
MARTHA (agitata): Ah! mama! Cind o sa stringem bani multi
si-o sa putem parasi meleagurile astea fara orizont, cind o sa
lasam in urma noastra hanul asta, orasul asta unde ploua
intruna, cind o sa uitam regiunile astea intunecate, cind o sa
fim, in sfirsit, in fata marii pe care am visat-o atit de mult,
atunci, in ziua aceea, ma vei vedea zimbind. Dar ca sa traiesti
NEINTELEGEREA

liber in fata marii ai nevoie de bani, bani multi. Iata de ce nu
trebuie sa-ti fie teama de cuvinte. Iata de ce trebuie sa vezi de
cel care a spus ca se va intoarce. Daca-i destul de bogat, li-
bertatea mea va incepe, poate, cu el. Ati stat mai mult de
vorba, mama?MAMA: Nu. Am schimbat doar citeva cuvinte.
MARTHA: Ce aer avea cind ti-a cerut camera?
MAMA: Nu stiu. Nu vad bine si nu prea m-am uitat la el. Stiu din
experienta ca-i mai bine sa nu te uiti la ei. E mai usor sa ucizi
ceea ce nu cunosti. (Dupa un timp.) Bucura-te, acum nu-mi mai
e teama de cuvinte.

MARTHA: E mai bine asa. Nu-mi plac aluziile. Crima e crima, tre-
buie sa stii ce vrei. Si am impresia ca adineauri stiai, de vreme
ce te-ai gindit la asta in timp ce-i raspundeai calatorului.
MAMA: Nu m-am gindit. I-am raspuns din obisnuinta.
MARTHA: Obisnuinta? Si totusi stii ca ocaziile au fost rare!
MAMA: Fara indoiala. Dar obisnuinta incepe de la a doua crima.
La prima, nu incepe nimic. E ceva care se sfirseste. Si pe urma,
daca ocaziile au fost rare, ele s-au intins de-a lungul citorva ani
si obisnuinta s-a intarit prin amintiri. Da, amintirea e cea care
m-a impins sa raspund, care m-a prevenit sa nu-l privesc in ochi
si care m-a asigurat ca are o fata de victima.

MARTHA: Mama, va trebui sa-l omorim.
MAMA (mai incet): Fara indoiala, va trebui sa-l omorim.
MARTHA: Spui asta intr-un fel foarte ciudat.
MAMA: Sint obosita, intr-adevar, si as vrea ca macar asta sa fie
ultimul. E groaznic de obositor sa ucizi. Nu-mi pasa daca am sa
mor in fata marii sau in mijlocul acestor cimpii, dar dupa aceea
vreau sa plecam impreuna.MARTHA: Vom pleca. Si va fi o clipa mare! Curaj, mama, nu mai e mult de facut. Stii bine ca nici macar nu e vorba de a ucide, isi va bea ceaiul, va dormi si asa, dormind, il vom duce la riu.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.