Nevointa cunoasterii lui Dumnezeu

A devenit cunoscut in lumea ortodoxa ca autor al cartilor: Staretul Siluan (Paris, 1952), Vom vede pe Dumnezeu precum este (Essex, 1985), Despre rugaciune (Paris, 1991), Nasterea intru imparatia cea neclatita (Moscova, 2000) s.a. Unele dintre aceste carti precum Staretul Siluan, prin popularitatea lor au devenit scrieri clasice ale Ortodoxiei.
Parintele Sofronie vedea lumea ca un intreg, purtat in Sine de Mantuitorul pe drumul Crucii: "Simvolul Credintei noastre se arata a fi Crucea:

pentru ca, suindu-se pe Golghota spre a se rastigni, din dragoste catre lume, pentru pacatele lumii, Hristos a purtat in Sine nu neamul Evreiesc, nu pe Romani, nu pe Greci, nu pe Sciti, ci intreaga omenire, iar ea se numeste "intregul Adam" ", iar fiecare persoana a "intregului Adam" poate fi tras catre Sine de Hristos atat timp cat timp raspunde afirmativ chemarii Sale: "Domnul a zis: (In 12:32-33). Astfel, dragostea lui Hristos nadajduieste sa atraga pe toti la Sine, drept care inainteaza pana sa iadul cel mai de jos.

Dar pana si acestei desavarsite iubiri si desavarsite jertfe cineva - nu se stie cine, si de vor fi acestia multi sau putini iar nu se stie - poate raspunde prin respingere pana si in planul vesniciei, si poate spune: Eu insa nu vreau." "Nevointa Cunoasterii Lui Dumnezeu" prezinta in linii mari aceasta gandire a parintelui Sofronie, in care libertatea de a alege a omului joaca un rol determinat in contextul mantuirii sale.

Astfel cartea este practic un epistolar, un schimb de scrisori intre parintele Sofronie si englezul David Balfour. David Balfour, preot catolic, a aratat inca de la inceputul hirotonirii sale un interes pentru monahismul dreptslavitor, iar in 1932, in dorinta de a cerceta anumite manuscrise, se indreapta catre Sfantul Munte Athos. Acolo s-a petrecut intalnirea sa cu Staretul Siluan si parintele Sofronie, intalnire ce avea sa-i schimbe pentru totdeauna cursul vietii. Intalnirea cu cei doi dar si un lung sir de trairi avea sa il faca pe Balfour sa primeasca Ortodoxia, in 12 septembrie 1932, devenind si preot si monah ortodox.

Urmeaza un parcurs zbuciumat al vietii sale, in care gandurile si trairile ii devin confuze anjugand in cele din urma la o ruptura de parintele Sofronie, renuntand chiar la preotie si monahism. Spre safrsitul vietii l-a reintalnit pe parintele Sofronie cu care a reinoit legatura duhovniceasca. Parintele Sofronie a reprezentat un povatuitor de neinlocuit pentru un Balfour cuprins de indoieli. Din rasaunsurile pe care le da iese la iveala cat de bun cunoscator era parintele Sofronie al invataturii Sfintilor Parintii ai Bisericii, nu de putine ori facand referire la ei, iar referirea la aceste invataturi scot in evidenta experienta trairii acelor cuvinte si nu concepte abstracte.