Nica - caracterizare

Nica-caracterizare sub aspectul capitolului IV

Partea a-IV-a a "Amintirilor" se incheie, si nu intamplator, fara a
lasa posibilitatea unei continuari, pentru ca sfarsitul lor inseamna
iesirea din copilarie, plecarea spre o lume straina, despartirea de
Nica "dragul mamei", care devenise inca de la Falticeni, pentru
profesori si pentru colegi "Stefanescu" si devenise chiar pentru mama
"Ioane".

Creanga,autorul,se substituie noului personaj-narator,de o alta varsta
decat Nica si incearca sa aduca la suprafata mai mult stari sufletesti
decat intamplari:dragostea fata de satul natal cu imprejuriimile
sale,respectul fata de familie si de prieteni si fata de tot ceea ce
insemna traditie,"dragu-mi era satul nostru,cu Ozana cea frumos
curgatoare si limpede ca cristalul...dragi-mi erau tata si mama,fratii
si surorile,si baietii satului...asemenea dragi-mi erau
sezatorile...".

Eroul traieste drama instrainarii totale si aduna in suflet regretul
"abandonarii" universului natal,sentiment trait la maxim, ilustrat
printr-o comparatie tripla "cum nu se da scos ursul din barlog,taranul
de la munte,stramutat la camp,si pruncul dezlipit de la sanul mamei
sale...".Crescut in spiritul traditiei si al respectului fata de
parinti intr-o lume in care obiceiurile erau lege,Nica se supune
vointei mamei:"mort-copt,trebui sa fac pe cheful mamei,sa las ce-mi
era drag."

Parasirea satului natal "in ziua de taierea capului Sf.Ioan
Botezatorul" inseamna pentru Nica iesirea din taramul miraculos al
copilariei, moment in care jocul si jucariile ramaneau departe, in
umbra, fiind nevoit acum sa infrunte viata pentru ca mai tarziu "sa
fie si el sprijin pentru istelalti", dupa vorbele tatalui sau.

Constient ca nu poate schimba cursul vietii si hotararea parintilor,
Nica se gandeste cu amaraciune la situatia in care se afla:"ce necaz
pe capul meu" si varsa "zece randuri de lacrimi".

Gandind ca "mai traiesc si ei oamenii si fara popie",copilul apeleaza
la un intreg arsenal de tactici pentru a-si impresiona mama,insa in
fata autoritatii sale se supune:"ia acus sa ieu culeserul din ocnita
si sa te dezmierd putin","Ioane, cata sa nu dam cinstea pe rusine si
pacea pe galceava".

Atasamentul fata de lumea in care s-a nascut si a crescut este atat de
mare,incat nici mos Luca,"harabagiul satului",nici caii lui nu mai au
nici un farmec.Parerile de rau inunda sufletul eroului care cu ochii
inlacrimati saruta mana parintiilor,luandu-si ramas bun.

Universul in care va patrunde eroul este inferior celui al
Humulestilor, o lume neprimitoare,in care el este lipsit de
aparare.Coplesit de tristete,simtind ca se duce "surgun dracului
pomana" Nica priveste cu amaraciune "spre satele si locurile frumoase"
ce ramaneau in urma in timp ce suferinta lui crestea la culme.

Dureroasa despartire de meleagurile natale apare sub forma dorului
coplesitor pentru "fiecare fantana,parau,valcica,dumbrava" ce lasa in
urma sa.

Nica se autocaracterizeaza cateodata,dar modalitatea principala de
constructie a personajului ramane totalitatea intamplarilor prin care
trece sau la care este martor.

Opera urmareste prin nararea faptelor si a intamplarilor procesul de
formare a lui Nica precum si evolutia lui spirituala in relatia cu
mediile sociale pe care le strabate.

Powered by [1]http://www.referat.ro/

cel mai complet site cu referate

References

1. http://www.referat.ro/