Nicoara Potcoava rezumat

Referat despre Nicoara Potcoava rezumat
Actiunea romanului incepe in anul 1576 la doi ani dupa asasinarea miseleasca a lui Ion-Voda, angajat deplin in conflictul cu marea boierime dinauntrul tarii si cu dominatia otomana din afara. La hanul lui Goascu Haramin, se bea vin vechi din ulcele noi si se istorisesc momente din viata domnului Ion-Voda, cu ocazia sarbatorii numite Rusalii.

Aceasta crasma se afla “la o raspintene de drumuri care apucau spre Roman si Piatra Baia, spre valea Siretului si scaunul tarii”. La Tuchilati, fusese in acea zi iarmanoc, iar la intoarcere, au poposit la Gorascu Haramin, mai multi oameni din satele invecinate. Acolo petreceau vreo “zece-doisprezece gospodari” care impartasau “minciuni intelepte auzite la iarmanoh despre necazurile tarii petrecute in acea primavara”

Dupa mai multe discute intre cei aflati la han despre domnia lui Ion-Voda, bunatatea si dreptatea cu care a actionat pestru mai multi sarmani si mai ales despre ultimul sau atac impotriva turcilor,despre care nimeni nu stia cu exactitate soarta domnului si a armatei sale, niste calatori popositi la han au auzit ca ostenii in frunte cu nicoara ar fi intrat cu oastea in Moldova si ca “au palit” la Iasi in incercarea comandantului lor de a-si razbuna fratele ucis cu sange rece de catre otomani.

Cei doi calatori erau Diacul Radu si Ilie Caraiman de la Runc, tovarasi fideli de-ai lui Nicoara. Cei doi se aflau in drum spre satul Boura unde trebuia sa se intalneasca cu restul luptatorilor si cu maria sa Potcoava. Multumindu-le pentri ospitalitatea celor de la han, drumetii se urca in caruta lor si pornesc la drum sperand ca Nicoara cu ai sai sa ajunga teferi la locul stabilit, intrucat domnul era taiat de sabie si se temea de inveninarea ranii acestuia.

In acelasi timp, Nicoara Potcoava era in drum spre Boura, insotit de fratele sau mai mic Alexandru, batranul ostean Petrea Ganj,tatal lor si tovarasii acestora: Alexa Totarnac, supranumit si “Vulpea”, Stefan a Mariei, Gheorghe Stangaciu, “fratii de cruce”din tinutul Sorocii, Toader Ursul si Cracin Harbuz, sau mustaciosii. Ambele grupuri de calatori s-au oprit in acea seara pentru a se odihni si si-au reluat drumul la primele ore ale diminetii. Apropiindu-se din ce in ce mai mult de sat, Alexa tatornac “a dat chiot prelung care a haulit ppe valle si a sunat din ripa in ripa pana la Boura”.

Acestia s-au oprit si au asteptat raspunsul care a venit in scurt timp inapoi. Bucurosi de semnalul diacului, “cei opt judecatori”au pornit catre luncile Moldovei. Acolo, deja sositi, Caraiman si diacul Radu, au reusit sa aprinda un foc slabut din cateva ”vreascuri marunte”si muschi uscat. In acea seara, “pribegii” au poposit pe malul inalt al raului Moldova. Diacul Radu a inceput sa-I povesteasca mariei sale Nicoara cele auzite la hanul lui Haramin, iar ceilalti incercau sa-si gaseasca locul, unii la focul ce palpaia in vant, altii sub caruta, unde dormeau linistiti.

Ramasi la foc, unchesul Petrea si Caraiman, au fost deranjati din linistea lor de niste copii care venisera la ei sa le ceara un carbine pestru a aprinde si ei niste paie. Dupa placarea oastetilor, dinspre Boura “a scaparat”un fulger. Un sfert de ceas peste lunca s-au scuturat norii intunecati, “au clipit fulgere si au detunat trasnete”. La scurt timp dupa potolirea vremii, Alexa si diacul s-au intors in lunca acestia fiind plecati in sat sa gaseasca ajutor si totodata adapost pentru a vindeca rana lui Potcoava.

Vestile cu care au venit erau bune, intrucat acestia s-au oprit intai la logofatul Iorgu Samson, al carui boier era socru parcalabului Irimia, cel care l-a vandut de Ion_voda turcilor pe 30 de pungi de galbeni, precum Iuda l-a vandut pe Iisus pe 30 de bani de aur. La aflarea acestui lucru, Nicoara a poruncit plecarea in acea noapte catre casa boierului. Vulpea si diacul au fost calauza catre vadul Sasului. Ajunsi la casa mazilului, Nicoara se afla in siguranta, bucurandu-se de ingrijirile necesare.

In acest context facem cunostinta cu presvitera Olimbiada, o batrana inteleapta care prin apelativul “Sfanta-Vineri”, adresata la fiul sau Iorgu, ne aminteste de basme. Acesta femeie era sotia preotului Dionis, uncenic al preotului Amfilohie arhimandrit, “mai-marele camarii de taina a lui Stefan Voievod batranul”. Avea invatatura veche si alina durerile trupului, descurcand mahnirile inimii. Chemata la patul bolnavului, presvitera a observat inmendiat lucrurile semnificative “petecea cu bour pe veriga de aur”din degetul cel mic si “un burduf de piele neagra ca o punga taraneasca, insa mult mai mare”, ce se afla printer bagajele lui Nicoara.

Batrana a intuit ca acolo nu poate fi decat visteria de razboi ramasa de la Ion-Voda cel Cumplit. Ajutata de stapana casei si de Ilinca, curate rana, iar in timo ce lucra murmura, pentru initierea ilincai, modul de preparare a medicamentului. Pregatind totul pentru odihna bolnavului, il poate lasa singur iar pe cei care l-au ingrijit si vegheat, presvitera ii pofteste la sfat in camera alaturata. In mod special a invitat pe Alexandru ca sa-si “sporeasca invataturile”.

La un astfel de divan, discutiile aluneca spre vremuri intrate deja in legenda, vremea “Voivodului cel batran, Stefan”si a urmasilor sai pana la ultimul descendent, Ion-Voda, disparut si el asa cum se cunoaste. La casa logofatului Iorgu, unde se afla ostenii lui Nicoara, apare badea Ghita Botgros. Invitatii pun la cale o vanatoare de misterti, pentru ca ogoarele satenilor erau devastate de aceste fiare.destoinicia ostenilor si a catorva localnici face sa cada, sub plumbii lor, cativa mistreti. Vanatoarea odata incheiata, urmeaza petrecerea cu vin, muzica si dans.

In timp ce lumea petrecea, presvitera in vegheaza pe bolnav. Prin mintea ei trec ganduri si aduceri aminte despre originea fratilor Potcoava : curtea cneazului Iorgu Liteanu si a jupanesei CaLomfira, aventurile lui Stefanita –Voda, mai apoi ale sotnicului Petre, urmate de nasterea celor trei frati – Ion, Nicoara si Alexandru. Povestirea presviderei se completeaza parca prin visele bolnavului.