Nicolae Costin

Intors in MolAZdova, din treti-logofat ajunge cu timpul hatman, vornic al Tarii de Sus, apoi al Tarii de Jos, vel logofat si caimacam, indepliAZnind si unele misiuni diplomatice dificile. Opera lui este alcatuita din Letopisetul Tarii Moldovei de la zidirea lumii pana la 1601, urmat deLetopisetul Tarii Moldovei. 1709-1711, precum si din Ceasornicul domnilor, traducere si prelucrare dupa opera lui Antonio de Guevara,Libro aureo del gran emperador Marco Aurelio con el Relox de principes (1529).

Letopisetul Tarii Moldovei de la zidirea lumii pana la 1601 este o vasta lucrare de compilatie, pentru o perioada veche, in care Costin discuta cu toata atentia izvoarele in legatura cu razboaiele dacice, cucerirea Daciei, organizarea si colonizarea ei de catre romani. Se ocupa, de asemenea, de originea numelui comun al romanilor dat de alte popoare, acela de "valah", care, dupa Enea Silvio Piccolomini, ar fi venit de la numele Flac (generalul roman Flaccus), "hatmanul ramlienesc". Costin arata ca aceasta derivare este inexacta, deoarece originea romanilor se leaga de cucerirea Daciei de catre Traian.

Caracterul erudit al operei se vadeste si in multimea si varietatea surselor utilizate, autorul citand numeroase izvoare antice, medievale si moderne, latine (pasaje din Metamorfozele lui Ovidiu), ungare si polone. Prea lungi, incursiunile in istoria universala deviaza subiectul, vadind eruditia scriitorului, dar nu si talentul lui literar. Ceea ce scade cu mult valoarea operei este incorporarea unor capitole intregi din cronica lui Grigore Ureche - in compilatia lui Simion Dascalul - si a lui Miron Costin.

De la domnia lui Despot inainte, adaosurile lui Costin sporesc in mod considerabil si imbogatesc cu elemente de informatie noua si interesanta istoria Moldovei. Pentru acestea, cronicarul s-a folosit de izvoare poloneze, neutilizate de predecesorii sai, in primul rand de Miechowski - pentru secolul al XV-lea, si de doi compilatori unguri, care acum erau utilizati intaia data, pentru istoria Moldovei - W. Bethlen si N. Istvanffy.