Nicolae Grigorescu

1843 Moare tatal pictorului, Ion Grigorescu, iar sotia acestuia, Ruxandra, se muta impreuna cu cei sapte copii la Bucuresti, in mahalaua Caramidarilor, in casa unei matuse. Din aceasta perioada dateaza cele dintai amintiri ale lui Nicolae Grigorescu, relatate prietenului si biografului sau A. Vlahuta:
“Cu acul ne-a crescut biata mama.

Si o data n-am auzit-o plangandu-se, ori blestemand, ori spunand vreo vorba rea. [... ] De dimineata pana in noapte muncea si ne ingrijea s-avem de toate. Surorile incepeau sa coasa si ele. Un frate mai mare intrase ucenic la un unchi al mamei, zugrav de biserici ... Se vede ca era in neamul nostru, ca mult imi mai placeau si mie icoanele cand eram mic ... “

1848 Intra ucenic “la un iconar”. G. Oprescu a stabilit ca acest prim profesor al lui Grigorescu a fost pictorul Anton Chladek.

1849 Se desfasoara revolutia din Principatele romane. Pictorii Ion Negulici, C. D. Rosenthal si Barbu Iscovescu, participanti activi la revolutie, sunt nevoiti sa se expatrieze.

1850 Isi incheie scurta ucenicie si incepe sa faca singur iconite pe care le vinde apoi “ la obor “, “ ca orice negustor “ : “ Doamne, cu ce bucurie am venit eu acasa dupa cea dintai afacere a mea ! Facusem vreo zece sorcoveti si cand i-am pus mamei in mana, s-a uitat la bani, apoi la mine, si m-a intrebat ingrijata de unde-s - ca eu lucrasem pe ascuns icoanele.

Cand i-am spus, m-a sarutat, a dat sa zica ceva si s-a intors repede cu fata spre fereastra, ca-i venea sa planga. Aceea a fost, poate, cea mai fericita zi din viata mea ... “ Theodor Aman pleaca la Paris sa-si completeze studille artistice. Se naste, “ in Bucuresti sau in imprejurimi”, Ioan Andreescu.

1853 Picteaza pentru biserica din Baicoi, ajutat de Nita Paraiescu, sase icoane mari si unsprezece praznicare; sunt cele mai vechi icoane ale sale care poarta o data sigura.