Nicolaus Copernic

Tatal sau, Nicolaus, era un negustor instarit, iar mama sa, Barbara Watzenrode, se tragea si ea dintr-o familie de comercianti de seama. Nicolaus era cel mai mic dintre cei patru copii ai familiei. Dupa moartea tatalui, la o data cuprinsa intre 1483 si 1485, fratele mamei sale, Lucas Watzenrode (1447-1512), l-a luat in grija sa. Watzenrode, care era sa ajunga in curand episcop in Varmia, l-a pregatit pe tanarul Nicolaus pentru o cariera in sanul Bisericii.

Intre 1491 si 1494 a studiat artele liberale, printre care astronomia si astrologia, la Universitatea din Cracovia. Ca multi alti studenti de atunci, a parasit scoala inainte de a-si incheia studiile, plecand sa studieze apoi in Italia, la Universitatea din Bologna, unde unchiul sau obtinuse un doctorat in drept canonic in 1473. Perioada de la Bologna (1496-1500) a fost scurta, dar importanta. Un timp, Copernic a trait in aceeasi casa cu principalul astronom al universitatii, Domenico Maria de Novara, 1454-1504.

Novara primise insarcinarea de a face pentru oras predictii astrologice anuale, incluzand toate paturile sociale, dar acordand o atentie deosebita destinului printilor italieni si al dusmanilor acestora. Copernic, asa cum se stie de la Rheticus, a fost "asistent si martor" al unora dintre observatiile lui Novara, iar participarea sa la elaborarea predictiilor anuale arata ca era pe deplin familiarizat cu astrologia.

Probabil ca Novara i-a aratat lui Copernic doua carti de importanta majora care i-au decis viitorul, greu de prevazut, de cercetator al astrelor: Epitoma Almagestei a lui Ptolemeu de Johann Muller si Argumente impotriva astrologiei divinatorii de Giovanni Pico della Mirandola (1463-1494). Prima oferea o sinteza a fundamentelor astronomiei lui Ptolemeu, cu corecturile lui Regiomontanus si dezvoltarile esentiale ale unor modele planetare importante care i-au sugerat probabil lui Copernic caile ce aveau sa aduca la ipoteza heliocentrica. Lucrarea lui Pico della Mirandola reprezenta un atac sceptic devastator impotriva fundamentelor astrologiei, care a avut un mare ecou in secolul al XVII-lea.