Nicolaus Copernic

Tatal sau, Nicolaus, era un negustor instarit, iar mama sa, Barbara Watzenrode, se tragea si ea dintr-o familie de comercianti de seama. Nicolaus era cel mai mic dintre cei patru copii ai familiei. Dupa moartea tatalui, la o data cuprinsa intre 1483 si 1485, fratele mamei sale, Lucas Watzenrode (1447-1512), l-a luat in grija sa. Watzenrode, care era sa ajunga in curand episcop in Varmia, l-a pregatit pe tanarul Nicolaus pentru o cariera in sanul Bisericii.


Intre 1491 si 1494 a studiat artele liberale, printre care astronomia si astrologia, la Universitatea din Cracovia. Ca multi alti studenti de atunci, a parasit scoala inainte de a-si incheia studiile, plecand sa studieze apoi in Italia, la Universitatea din Bologna, unde unchiul sau obtinuse un doctorat in drept canonic in 1473. Perioada de la Bologna (1496-1500) a fost scurta, dar importanta. Un timp, Copernic a trait in aceeasi casa cu principalul astronom al universitatii, Domenico Maria de Novara, 1454-1504. Novara primise insarcinarea de a face pentru oras predictii astrologice anuale, incluzand toate paturile sociale, dar acordand o atentie deosebita destinului printilor italieni si al dusmanilor acestora.

Copernic, asa cum se stie de la Rheticus, a fost "asistent si martor" al unora dintre observatiile lui Novara, iar participarea sa la elaborarea predictiilor anuale arata ca era pe deplin familiarizat cu astrologia. Probabil ca Novara i-a aratat lui Copernic doua carti de importanta majora care i-au decis viitorul, greu de prevazut, de cercetator al astrelor: Epitoma Almagestei a lui Ptolemeu de Johann Muller si Argumente impotriva astrologiei divinatorii de Giovanni Pico della Mirandola (1463-1494).

Prima oferea o sinteza a fundamentelor astronomiei lui Ptolemeu, cu corecturile lui Regiomontanus si dezvoltarile esentiale ale unor modele planetare importante care i-au sugerat probabil lui Copernic caile ce aveau sa aduca la ipoteza heliocentrica. Lucrarea lui Pico della Mirandola reprezenta un atac sceptic devastator impotriva fundamentelor astrologiei, care a avut un mare ecou in secolul al XVII-lea. Printre argumentele lui Pico se numara si acela ca astrologii nu puteau fi siguri de inraurirea planetelor cata vreme astronomii nu cadeau de acord asupra dispunerii lor.

Se cunosc numai 27 de observatii facute de Copernic in toata viata lui (nu incape indoiala ca a facut mult mai multe), majoritatea referitoare la eclipse, alinieri si conjunctii ale planetelor si stelelor. Prima observatie de acest fel a avut loc pe 9 martie 1497 la Bologna. In De revolutionibus, cartea IV, capitolul 27, Copernic mentioneaza ca a vazut Luna eclipsand cea mai stralucitoare stea din ochiul Taurului, Alpha Tauri (Aldebaran). Cand a publicat aceasta observatie, in 1543, el o asezase deja la baza constructiei sale teoretice, intrucat ii confirma cu exactitate dimensiunea diametrului Lunii vizibile.

Dar in 1497, el utiliza probabil aceasta observatie la verificarea tabelelor cu Luna plina si Luna noua derivate din Tabelele Alfonsine utilizate curent si de care s-a servit Novara pentru predictia din 1498. In 1500 Copernic a vorbit la Roma in fata unui public interesat de subiecte matematice, dar continutul exact al acestor conferinte a ramas necunoscut.

In 1501 a locuit pentru putin timp la Frauenburg, dar a revenit curand in Italia ca sa-si continue studiile, de data aceasta la Universitatea din Padova, unde a urmat studii medicale intre 1501 si 1503. Pe vremea aceea, medicina era strans legata de astrologie, deoarece se credea ca stelele influenteaza starea unui organism. In consecinta, experienta astrologica a lui Copernic de la Bologna l-a ajutat, incat a fost un bun profesor de medicina mai bun decat isi poate imagina cineva astazi.