Norma juridica 2

Norma este deci o regula care stabileste conduita membrilor societatii, si anume modul in care trebuie sa actioneze sau sa se comporte acestia in anumite conditii determinate, pentru ca actiunea lor sa fie eficienta si apreciata pozitiv. Normele nu constata o stare de fapt, ci prefigureaza un comportament viitor, deci ele sunt prospective si telelologice; prospective pentru ca vizeaza modul de desfasurare a unei actiuni viitoare, iar telelologice pentru ca au la baza un anumit scop, o anumita conceptie despre reusita unei actiuni.

Sectiunea II:
2.Notiunea si trasaturile normei juidice:
Norma juidica este celula de baza a deptului, este sistemul juridic elementar. Deptul nu poate exista si nici nu poate fi explicat in afara realitatii sale normative. In continutul oricarei norme juridice este inmagazinata o anumita reprezentare constienta a legiuitoului in legatura cu conduita posibila sau datorata a subiectelor participante la relatiile sociale. In acest sens, norma juridica este un etalon, un moment de comportament, un "program".

Ea contine pretentiile si exigentele societatii fata de conduita membrilor sai in anumite categorii de relatii. Este neindoielnic faptul ca aceste relatii raman concomitent, de cele mai multe ori, si in sfera de reglementare a altor norme sociale (morale, religioase, etc.). Comandamentul juridic intrevine pentru a apara in mod efectiv societatea si, datorita exigibilitatii sale, previne sau combate compotamentul deviant. Normele juridice impreuna cu relatiile juridice nascute in baza lor alcatuiesc ordinea de drept, parte componenta a ordinii sociale.

Ordinea sociala nu se rezuma la ordinea de drept, insa aceasta alcatuieste nucleul ordinii sociale, constituind conditia de baza a echilibrului ordinii societatii, garantia realizarii dreptuilor esentiale ale individului si a functionarii corecte a institutiilor.
In general, cuvantul norma este echivalat cu cel de regula.

In mai toate dictionarele, definitia normei este facuta prin referire la regula de conduita. Situatia este explicabila, avand in vedere faptul ca in imensa lor majoritate, normele contin reguli de comportament, atribuie drepturi si stabilesc obligatii corelative, fixeaza praguri de comportament si sanctiuni pentru cei care neglijeaza sau se comporta in dispretul acestui comportament.

Analiza normelor juridice degaja si concluzia ca acestea pot cuprinde, in afara regulilor de conduita, si alte prevederi, spre exemplu: pot contine principii generale de drept, definitii (definitia proprietatii, a contractului, a conventiei, a infractiunii, etc.), explicarea unor termeni legali, descrierea capacitatii juridice etc. Toate aceste prevederi sunt subordonate scopului functionarii eficiente a regulii de conduita, ele, in general, nu au existenta autonoma, fiind indisolubil legate de rolul regulii de conduita ca important factor de organizare, in forma specifica, a ordinii sociale.

Pentru a intelege trasaturile normei juridice, precum si structura sa, este necesar sa plecam de la premiza ca norma de drept contine ceea ce tebuie sa indeplineasca un subiect, ceea ce el este indreptatit sa faca sau ceea ce i se recomanda sau este stimulat sa indeplineasca. "Legis virtus haec est: impreare, vetare, permitere, punier" (forta legii consta in: a ordona, a interzice, a permite, a pedepsi).