Norma juridica

Obisnuit, ˝norma˝ este echivalent cu ˝regula˝, deoarece marea majoritate a normelor contin reguli de comportament, sanctiuni pentru cei ce le neglijeaza, cat si anumite obligatii corelative drepturilor subiective garantate. In afara normelor de comportament, norma juridica poate contine principii generale de drept, definitii, explicarea unor termeni legali, etc.

Norma de drept contine ceea ce trebuie sa indeplineasca un anumit subiect, ceea ce este el indreptatit sa faca sau ceea ce i se recomanda sau este stimulat sa faca. Normele de drept, cu toate ca sunt variate ca forma, continut si gama a relatiilor sociale reglementate, au anumite trasaturi definitorii sau caracteristici comune care le deosebesc de celelalte norme sociale:

Caracter general si impersonal - deoarece vizeaza totalitatea imprejurarilor ce cad sub incidenta formulei lor generale, conduita prescrisa fiind tipica si aplicabila nelimitat. Prin aceasta trasatura normele juridice se deosebesc de actul individual de aplicare a dreptului, care este concret si personal.

Norma juridica abstractizeaza; aceasta nu inseamna ca oricand si oricum se poate aplica aceeasi norma juridica, deoarece sunt norme juridice care se aplica unor categorii speciale de subiecti sau in spatii bine precizate. Cu toate acestea, norma juridica contine un model abstract pentru un agent posibil al actiunii sociale, ceea ce ii impune acestuia o varianta de comportament, in conditiile in care acesta are la dispozitie mai multe variante.

Caracterul imperativ , obligatoriu al normei juridice care nu este o simpla recomandare, astfel ca respectarea sa sa fie garantata, la nevoie, cu ajutorul fortei de constrangere a statului. Pentru a deveni obligatorie norma de drept se bucura de garantia statala. Ea se aplica in toate raporturile sociale din momentul intrarii sale in vigoare si pana la iesirea din vigoare, in mod continuu , neconditionat.

Caracterul volitional rezulta din faptul ca reglementeazanumai conduita volitionala a oamenilor si nu fapte independente de vointa acestora.Norma juridica prescrie o conduita tipica dupa care subiectii de drept vizati trebuie sa se conduca in activitatea lor, prefigurand un anume comportament social.

Norma juridica implica in mod ideal un raport inter-subiectiv, deoarece ea nu este doar o prescriptie general-abstracta si tipica, ci are in vedere faptul carelatiile sociale se realizeaza intre oameni.
Norma juridica este o regula de conduita cu caracter general si impersonal, care exprima vointa de stat si a carei respectare este obligatorie si garantata, la nevoie, prin forta de constrangere a statului.

Structura normei juridice
Continutul normei juridice si conceptul sau fac parte din ansamblul de notiuni si categorii ale gandirii juridice prin intermediul carora este aplicata realitatea juridica.Structural normajuridica poate fi clasificatadin punct de vedere logico-juridic sau tehnico-legislativ.

Continutul normei juridice are o structura logico-juridica constand din elemente reciproc dependente, indiferent de formularea ei tehnico-legislativa, care are in vedere tocmai forma exterioara de exprimare a continutului sau si incadrarea in textele legislative.

A.Structura logico-juridica a normei juridice are o componenta trihotomica, formata din ipoteza, dispoztie si sanctiune, in continutul carora se prevad conditiile de aplicare, tipul de conduita si urmarile nerespectarii si incalcarii normei.

IPOTEZA este acea parte a normei juridice care stabileste conditiile, imprejurarile sau faptele in prezenta carora se aplica dispozitiile legale si categoriile de subiecte carora le este destinata. Ipoteza poate fi determinata sau relativ-determinata.

Ipoteza determinata stabileste exact conditia de aplicare a dispozitiei, pe cand cea relativ determinata indica imprejurarile in care se aplica dispoztia, fara sa redea continutul concret al acestor imprejurari, ci este lasat la latitudinea organului de aplicare a dreptului.

De asemenea, ipoteza poate fi simpla - atunci cand prevede o singura imprejurare privind aplicarea dispoztiei, sau complexa - cand sunt prevazute mai multe imprejurari, care toate impreuna sau fiecare in parte pot determina aplicarea.