Normal si anormal in viata psihica

Trimis la data: 2006-02-22
Materia: Psihologie
Nivel: Facultate
Pagini: 13
Nota: 9.10 / 10
Downloads: 658
Autor: Luminita
Dimensiune: 26kb
Voturi: 13
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
În universul psihologiei întâlnim deseori cuvinte ca "nevroză", "nevrotic". "Nevroza", "nevroticul" trimit întotdeauna la dialectica normal-anormal în viaţa psihică. De aici probleme ca de pildă: când putem fi consideraţi normali din punct de vedere psihic şi când anormali (nevrotici)? Mai departe se impune întrebarea: care este hotarul dintre normalitate şi anormalitate psihice?Sigmund Freud, se ştie, a desfiinţat limita dintre normalitate şi anormalitate în viaţa psihică. Mai precis, diferenţele nu mai sunt de ordin calitativ. Dar care sunt consecinţele acestui mod de a privi, specific psihanalizei şi, mai ales, pe tărâmul analizei propriu-zise - iată subiectul abordat in aceste pagini.
La capătul celor aproximativ 100 de ani de la naşterea psihanalizei, putem afirma ca ea a marcat definitiv spiritualitatea umană. Şi dacă ne este permisă o metaforă, vom observa că, la fel ca în pictura lui Picasso, conştiinţa de sine a omenirii a cunoscut două vârste distincte: una roz, cealaltă albastră, Freud fiind acela care le separă.

Mai precis, a obligat fiinţa umană să renunţe, nu fără regrete şi convulsii, la imaginea idilică despre sine, specifică unei perioade roz, pentru a face loc unei viziuni mai realiste, mai dure mai puţin fardate, caracteristică pentru o perioadă mai albastră. Dacă această nouă imagine nu l-a făcut pe om mai fericit şi nici mai frumos, în schimb l-a făcut mai puternic, deoarece i-a dezvăluit adevărul, despre sine însuşi .

1. Definirea anormalităţii comportamentale
În publicaţiile de specialitate, mai mulţi termenii sunt utilizaţi ca sinonimi cu termenul patologie sau adjectivul derivat, patologic. Martin (1973), de exemplu, utilizează anormalitate, psihopatologie şi tulburare comportamentală.

Un alt autor, McMahon (1976) utilizează termeni precum normalitatea, tulburare, devianţă şi suferinţă mentală. Diversitatea terminologică determină întrebarea: „ce reprezintă comportamentul anormal (sau psihopatologie, suferinţă mentală sau alt termen similar)?” Încercând o sistematizare a concepţiilor despre anormalitate, McMahon identifica cinci tipuri de definiţii:

1.1. Prima dintre ele este data de devierea de la normele statistice, care descriu normalitatea ca un concept statistic şi se referă la frecvenţa unor comportamente în populaţia generală. O persoană care manifestă foarte rar un comportament poate fi etichetată ca anormală. Dar conform acestei definiţii o persoană care este extrem de fericită sau extrem de inteligentă ar fi clasificată ca anormală. Astfel, in definirea comportamentului anormal, trebuie ţinut seama de mai multe elemente, nu numai de frecvenţa statistică.

1.2. O alta definiţie, cea profesională, afirmă că o persoană este anormală dacă psihologul sau psihiatrul spune că este. Această formulare readuce în mod evident definiţia inteligenţei la ceea ce măsoară testele de inteligenţă.

1.3. Definiţiile sociale subliniază faptul că anormalitatea este relativă la cultură. Toate criteriile de stabilire a anormalităţii sunt determinate de cultura căreia îi aparţine o persoană. Fiecare cultură are anumite standarde sau norme de comportament acceptabil şi comportamentul care deviază vizibil de la aceste norme este considerat anormal.

Susţinătorii unei perspective culturale relativiste, consideră că ar trebui să respectăm definiţiile pe care fiecare cultură le dă anormalităţii pentru membrii culturii respective. Făcând acest lucru, nu impunem standardele unei culturi la comportamentul din alta cultură. Opozanţii acestei poziţii se referă la o serie de pericole legate de această situaţie .

De-a lungul istoriei, societăţile au etichetat indivizii drept anormali pentru a justifica operaţiunile de controlare şi reducere a lor la tăcere, aşa cum Hitler i-a calificat pe evrei drept anormali pentru a justifica Holocaustul . O altă problemă este modificarea în timp a conceptului de anormalitate în cadrul aceleaşi societăţi.

Cu 40 de ani în urmă, majoritatea americanilor ar fi considerat anormal ca bărbaţii să poarte cercei. Astăzi, astfel de comportamente tind să fie privite ca diferenţe in stilul de viaţă mai degrabă decât semne de anormalitate. Astfel, ideile de normalitate şi anormalitate diferă de la o societate la alta şi de-a lungul timpului în cadrul aceleiaşi societăţi.

1.4. Definiţiile existenţialiste pun accentul pe individ şi dezvoltarea sa, pe problemele individuale şi nu pe categorizarea indivizilor. Considerând societatea ca responsabilă de majoritatea suferinţelor la care ajunge individul, definiţiile existenţialiste subliniază importanţa unui mediu adecvat pe care trebuie să-l oferim persoanei prin care să se modifice, să se corijeze persoana.

Aceste definiţii consideră anormalitatea în termeni de sentimente de suferinţă subiectivă a individului – sentimentele sale de anxietate, depresie sau agitaţie, sau stările precum insomnia, pierderea apetitului sau numeroase dureri şi afecţiuni. Uneori suferinţa personală poate fi singurul simptom de anormalitate şi comportamentul individului poate părea normal pentru un observator oarecare.

1.5. Evitând definirea comportamentului anormal în termeni de deviere de la normele statistice sau sociale, mulţi sociologi cred că cel mai important criteriu este modul în care comportamentul afectează bunăstarea generală a individului sau a grupului social. Conform acestui criteriu, comportamentul este anormal in cazul in care comportamentul este maladaptiv, adică în cazul în care are efecte adverse asupra individului sau a societăţii.

Unele tipuri de comportamente deviante interferează cu stare de bine a individului (un bărbat care se teme atât de tare de aglomeraţie încât nu se poate duce la serviciu cu autobuzul). Alte forme de comportament deviant sunt periculoase pentru societate (un adolescent care are ieşiri violente agresive). Dacă folosim criteriul neadaptării toate aceste comportamente ar fi considerate anormale .
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.