Nunta in cer de Mircea Eliade (comentariu)

Mitul Androgimnului este vorba de doua jumatati separate, barbatul si femeia, care alearga necontenit prin lume, cautandu-se unul pe celalalt.Acest mit explica atractia erotica pe care o exercita reciproc- barbatul si femeia. Dragostea ideala se implineste numai cand cele doua jumatati care se potrivesc perfect se regasesc, existand in acest sens si o sintagma proverbiala, aceea de a-ti gasi "sufletul-pereche".

Mircea Eliade ilustreaza in acest roman erosul si mitul Androginului, realizate prin motivul cuplului, pentru a reface unitatea si desavarsirea fiintei umane prin comuniune erotica, dorind sa reconstituie omogenitatea primordiala a spiritului uman. Comuniunea erotica este sinonima cu unirea deplina, desavarsita, in care se contopesc barbatul si femeia.

Iubirea perfecta inseamna predestinare, regasirea jumatatii-pereche, refacerea fapturii primordiale unice. Ca ideal erotic, nunta vesnica este posibila numai in cer, unde sufletele se impletesc in eternitate: "noi amandoi nu suntem din lumea asta, nu ne putem impotrivi destinului care ne-a ales unul altuia pentru o altfel de nunta". Cei doi barbati, Mavrodin si Hasnas se prebusesc din cerul pasiunii, ispasind fiecare in felul lui pacatul neputintei: Hasnas, resemnat, se recasatoreste in scopul declarat de a avea urmasi, iar scriitorul Mavrodin refuza perpetuarea pentru a-si pastra creatia artistica.

Romanul este o confesiune ludica, ca o ispasire a nefericirii celui ce a fost pedepsit de a ramane singur. STRUCTURA SI COMPOZITIA. Nunta in cer are un moto biblic, exprimand sugestiv ideologia preozei erotice a lui Mircea Eliade. Romanul are o singura eroina feminina, Ileana- Lena, care intalneste doua versiuni erotice, concretizate prin cei doi barbati ce par a fi in opozitie ideatica, deoarece unul doreste sa obtina de la ea exact ceea ce respinsese celalalt. Fiecare dintre cei doi isi povesteste experienta erotica celuilalt, astfel fiecare dintre ei este, pe rand, personaj-narator, iar din punct de vedere cronologic intamplarile sunt inversate.

Subiectul romanului este plasat in Bucurestiul de alta data. Andrei Mavrodin si Barbu Hasnas se aflau la o cabana ca sa mearga la vanatoar in dimineata urmatoare, gazda urmand sa le fie calauza. Peste noapte, prin memorie involuntara, ei isi reamintesc si isi relateaza reciproc povestea de iubire care, pentru fiecare in parte, fusese unica si irepetabila.

Primul prsonaj-narator este Andrei Mavrodin, care ii destainuie lui Hasnas, conceptia sa initiala despre iubire, cand credea ca "nici un barbat nu s-ar sacrifica pentru un amor", dar, dupa ce se indrgosteste, considera ca "e un destin...care decide, fara stirea si in absenta noastra, pentru o viata intreaga". O intalneste pe Ileana in casa unui prieten arhitect. Ca si Allan, Mavrodin este un personaj ludic si analitic, dornic de a-si examina cu minutiozitate starile, trece in revista toate detaliile acelei dupa-amieze, cand, nimic nu prevestea viitoare relatie erotica.

Atunci cand ii fusese prezentat Ilenei, lui Mavrodin nu i s-a parut "prea frumoasa",cu "fruntea inalta si tamplele usor arcuite", parul de un castaniu stins o facea sa para "mai severa". Desi ca eel se astepta ca ea sa-l intrebe despre cartile lui, mai laes despre un roman de un mare succes intitulat "Tineretea Magdalenei", Ileana "nu citise nimic din tot ce publicasem" .Intre cei doi ia nastere o iubire profunda, careia nu i se pot impotrivi: "noi amandoi nu suntem din lumea asta, nu ne putem impotrivi destinului care ne-a ales unul altuia pentru o altfel de nunta".

Ileana ii marturiseste ca abia se vindecase de "o mare, unica dragoste", ca nu va mai iubi, dar Mavrodin nu poate sa afle amanunte despre marea ei iubire "nici cine a fost iubitul ei, daca mai traieste, daca l-a mai intalnit". Singurul lucru care il descopera este faptul ca Ileana traise patru ani la Berlin, timp in care nu venise niciodata in tara.