O , ramai - de Mihai Eminescu

Trimis la data: 2002-06-10
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 2
Nota: 7.93 / 10
Downloads: 6739
Autor: Andrei gagea
Dimensiune: 7kb
Voturi: 766
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
În creatia lui Eminescu , dragostea şi natura sunt teme permanente. Natura este cadru fizic pentru gesturile poetului. Eminescu este un poet al spatiului cosmic , prin multimea elementelor cosmice: stele , soare , luna , cer , luceafar , dar şi un cântaret al naturii terestre în veşnica rotire a anotimpurilor. Dragostea se afla într-o perfecta asonanta cu natura..
0x08 graphic

0x08 graphic

În creatia lui Eminescu , dragostea si natura sunt teme permanente.
Natura este cadru fizic pentru gesturile poetului. Eminescu este un
poet al spatiului cosmic , prin multimea elementelor cosmice: stele ,
soare , luna , cer , luceafar , dar si un cântaret al naturii terestre
în vesnica rotire a anotimpurilor.

Dragostea se afla într-o perfecta asonanta cu natura.. Natura este
stare de spirit , în sensul ca înfatisarea ei este dictata de suflet.

Poezia începe simplu cu o ruga adresata , dupa cum se poate întelege
unui ,,lui" unui ,,el". Nu se descopera , nu se arata cine adreseaza
aceasta ruga , la început , dar se poate vedea altceva . Si anume se
poate vedea cum ,,ea" cea care vorbeste , pare sa fie una cu fiinta
,,lui". Doar ea îl poate întelege , doar ea îl cunoaste atât de bine ,
si , mai presus de toate , ea îl iubeste ,, atât de mult " .

,, O, ramâi , ramâi la mine ,

Te iubesc atât de mult!

Ale tale doruri toate

Numai eu stiu sa le-ascult;"

Pentru ,,ea" el este printul ei , este materializarea unui basm , dar
printul este cuminte , prin care se vede o puritate sufleteasca
adânaca.

,, În al umbrei întuneric

Te aseman unui print ,

Ce se uit-adânc în ape

Cu achi negri si cuminti; "

Cu grija unei mame parca "ea" îl introduce într-o lume minunata ,
plina de viata , de miscare , de adevar. Si totul pare sa treaca
asemenea unor clipe, iar clipele par veacuri. Toata imaginea se
limpezeste dupa ce ni se dezvaluie si penultima strofa.

" Astfel zise lin padurea ,

Bolti asupra-mi clatinând;

Suieram l-a ei chemare

S-am iesit în câmp râzând."

Vedem mama natura , padurea lui Eminescu cum îi vorbeste , cum îl
ocroteste , cum îl iubeste ca pe propriul ei pui ce este. El , puiul
de om , este plin de inocenta copilariei , inocenta care îl ajuta sa
patrunda dincolo de zidurile unei realitati oarbe. El vede cu ochii
sufletului ,cu ochii copilariei întreaga viata a naturii .

Padurea , lasata acolo de Dumnezeu , de milenii , parca de când lumea
, îl primeste in sufletul si în inimioara ei , învatându-l si
aratându-i cele mai adânci secrete ale ei.

Îl pune deasupra tuturor creatiilor acestei lumi materiale , îl vede
print prin cea mai simpla si cea mai importanta putere în lumea
acestora , cea care te face sa zbori pâna dincolo de limitele
materialului , peste culmile si voile imaginatiei : inocenta. Ochii
lui, fereastra sufletului , mari si negri , sunt însa plini de aceasta
lumina a încrederii iubitei. Pentru , ca în cele din urma , inocenta
înseamna lipsa pacatului , iar lipsa pacatului înseamna iubire
absoluta si încredere oarba. Adevarul pe care îl cunoaste este
singurul si nu mai exista altul. Plus , copii sunt vocea adevarului ,
ei spun lucrurile pe nume , asa cum le vad , si vad bine.

Grijile lumii materiale , taifunul de zi cu zi al orelor ,
obligatiilor , neîntelegerilor , îl transforma pe poet. Pierde coroana
inocentei , care va ramâne în urma sa ca o amintire luminoasa si
tristetea îl cuprinde cu putere mai mare.

" Unde esti tu copilarie

Cu padurea ta cu tot ? "

Oricât ai fi de batrân , ceea ce ramâne etern ca o lumina , dupa care
, chiar de nu recunoaste nimeni , toti duc dorul , este tocmai
fericirea si inocenta copilariei , a copilariei pierdute printre
stalpii de marmura ai unei încaperi largi si pline de lucruri cât mai
ciudate , numita maturitate .

" Astazi chiar de m-as întoarce

A-ntelege n-o mai pot...

Unde esti , copilarie,

Cu padurea ta cu tot? "

Copilaria cu visurile sale s-a pierdut la fel ca si dorul sau de a
vedea dincolo de zidurile materialului. Izvorul sau lânga care se
odihnea, padurea sa , soaptele ei , erau etern pierdute prin valurile
vietii. Si a-ncerca acum sa fie din nou copil , nu mai e cu putinta .
Viata l-a schimbat întru totul , natura a adormit pentru el.

Powered by [1]http://www.referat.ro/

cel mai tare site cu referate

References

1. http://www.referat.ro/
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.