O sama de cuvinte de Ion Neculce

Trimis la data: 2010-08-19
Materia: Romana
Nivel: Facultate
Pagini: 4
Nota: 9.18 / 10
Downloads: 1
Autor: Andrei Timofte
Dimensiune: 17kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Continuand cronica lui Miron Costin, Neculce scrie "Letopisetul Tarii Moldovei " de la Dabija-voda (1667) pana la Constantin Mavrocordat (1743).Din " Predoslovie" reiese ca - din punct de vedere compozitional - opera poate fi impartita in doua parti.Prima parte, mai apropiata de relatarea cronicareasca, trateaza evenimentele din istoria Moldovei "pana la Duca-voda cel batran" si a fost scrisa dupa informatiile aflate " la unii si la altii si din auzitele celor batrani boieri".
Partea a doua, cea mai intinsa de altfel, trateaza evenimente la care a fost martor Neculce insusi: "Nu mi-au mai trebuit istoric strain sa cetesc si sa scriu, ca au fost scrise in inima mea" - marturiseste cronicarul.El scrie "cu inima", ceea ce presupune o intensa participare afectiva.De aceea in cronica abunda interventiile sale in povestire, sfatosenia, ironia, exclamatiile.

Letopisetul are un caracter memorialistic si acorda o mare atentie domniei lui Dimitrie Cantemir.Dandu-si seama ca multe legende istorice care circulau prin viu grai au un fundament istoric, Neculce aseaza in fruntea scrierii sale un numar de patruzeci si doua de legende de circulatie folclorica, devenind astfel un culegator al folclorului romanesc.Constient ca el n-a putut aduna decat o parte din aceasta istorie vie a poporului,Neculce inmanuncheaza aceste legende sub titlul " O sama de cuvinte".

Datorita faptului ca cronicarul intervine personal in redarea subiectului, letopisetul sau devine opera literara.Neculce nu vrea sa impuna aceste legende ca pe un adevar istoric de necontestat, ci il lasa pe cititor sa le aprecieze cum doreste:"Cine vrea sa le creada, bine va fi; iara cine nu le va crede, iarasi va fi bine; cine cum ii va fi voia, asa va face".

Cea mai mare parte a legendelor este legata de domnia lui Stefan cel Mare, dar apar si figuri de boieri luminati, ca a spatarului Nicolae Milescu, a carui legenda este penultima din sirul celor patruzeci si doua.Intreaga opera a lui Neculce evidentiaza marele talent de povestitor al cronicarului. El nareaza sfatos, in limba populara vorbita in Moldova timpului sau, iar participarea sa afectiva la cele povestite este usor vizibila.

Capacitatea autorului de a prezenta destinul unui carturar ca spatarul Milescu,viata sa aventuroasa, pune in lumina arta sa narativa.
Faptele nu sunt doar povestite, ci istoricul aluneca spre literatura, furat fiind de propriile-i sentimente.Prezentandu-si personajul, Neculce se opreste asupra unor amanunte care-l identifica si-l individualizeaza. Astfel spatarul " era un boier...de la Vaslui, prea invatat si carturar si stia multe limbi... si era mandru si bogat".

Dupa aceasta prezentare urmeaza o insiruire de episoade anecdotice, incidente din viata spatarului, care completeaza schita de portret de la inceput. Aceste episoade sunt marcate prin formule introductive ca iar cind, deci, dupa aceea, iara mai pre urma, formule care dau cursivitate naratiunii si oralitate stilului.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.