O scrisoare pierduta - I.L. Caragiale

Trimis la data: 0000-00-00
Materia: Romana
Nivel: Gimnaziu
Pagini: 3
Nota: 7.97 / 10
Downloads: 16
Autor: Marius Rosca
Dimensiune: 12kb
Voturi: 192
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Considerat „un Molière al romanilor“, I. L. Caragiale a ridicat literatura noastra dramatica pe cele mai inalte culmi, intreaga sa opera alcatuind o vasta fresca a moravurilor societatii romanesti, aflata la rascruce de veacuri. Capodopera a dramaturgiei romanesti, „O scrisoare pierduta“, a carei premiera a avut loc la 13 noiembrie 1884, este o comedie de moravuri care evoca viata publica si de familie de la sfarsitul sec. al XIX-lea. Fiind o comedie, aceasta opera intruneste atat trasaturile generale ale unei creatii dramatice, cat si pe cele caracteristice speciei pe care o ilustreaza.
Ca orice opera dramatica, ea a fost scrisa cu scopul de a fi reprezentata scenic si este structurata in 4 acte si 9, 14, 7, 14 scene.

Timpul si spatiul sunt limitate, intamplarile relatate petrecandu-se in capitala unui judet de munte in timpul alegerilor parlamentare din 1883.

Caracterul dramatic este evidentiat de folosirea dialogului si a monologului dramatic precum si de prezenta indicatiilor scenice, prin care se fixeaza cadrul actiunii si se evidentiaza unele dintre trasaturile specifice personajelor.

Descrierea si naratiunea sunt prezente doar in indicatiile scenice si in replicile personajelor.

Prezenta conflictului dramatic este o alta trasatura specifica acestui gen literar care se intalneste si in comedia „O scrisoare pierduta“. El se declanseaza o data cu pierderea scrisorii de amor si evolueaza treptat, pe masura ce Catavencu ii santajeaza, pe rand pe Zaharia Trahanache, pe Zoe si stefan Tipatescu si mai ales Zoe intra in alerta in timp ce Trahanache este convins ca este o plastografie. Sotia „venerabilului“ este dispusa sa accepte toate conditiile impuse de Nae Catavencu, iar prefectul cedeaza si el, dupa ce adversarul ii refuza toate propunerile (posturile de avocat, de primar si chiar mosia „Zavoiul“) neacceptand decat mandatul de deputat.

Conflictul se accentueaza si atinge intensitatea maxima in momentul in care este anuntat candidatul, in persoana lui Agamita Dandanache si incepe o adevarata batalie intre taberele de alegatori. Stingerea lui are loc atunci cand scrisoarea revine la Zoe prin intermediul Cetateanului turmentat, iar Catavencu, deposedat de obiectul santajului, accepta toate conditiile impuse de Zoe, devenita din victima, „calau“.

Conflictul principal antreneaza cu sine si alte conflicte secundare: Farfuridi si Branzovenescu temandu-se ca sunt tradati, intra in disputa cu Tipatescu, cu Zoe si cu Trahanache; iar la un moment dat, apar disensiuni chiar intre Tipatescu si Zoe in privinta sustinerii candidatului Nae Catavencu.

Ca specie a genului dramatic, opera „O scrisoare pierduta“ este o comedie, intrucat ea provoaca rasul prin surprinderea moravurilor, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate. Astfel, infatisand relatia dintre Trahanache si Zoe sau felul in care se desfasoara alegerile pentru Camera, Caragiale realizeaza un comic de moravuri. Sunt vizate viata de familie (adulterul), dar si coruptia politicienilor, care imbraca diferite forme (santaj, frauda).

Este prezent si comicul de caracter, pentru ca autorul surprinde diferite tipuri umane care prin comportarea si transformarile lor de caracter provoaca rasul. Pristanda starneste rasul prin supunerea oarba cu care duce la indeplinire ordinele sefilor. Farfuridi si Branzovenescu devin ridicoli prin teama exagerata de tradare, iar Catavencu prin discursul demagogic si prin schimbarea de atitudine din final cand din pacalitor devine pacalit.

Generatoare de comic sunt si ticaiala venerabilului Zaharia, dar si prostia ramolitului de Agamita Dandanache. Caragiale creeaza diferite tipuri umane: tipul omului servil, tipul prostului, tipului incornoratului, tipul adulterinei, dar si tipul junelui prim, Tipatescu, care, desi trecut de prima tinerete, se preteaza la aventuri galante si intretine relatii amoaroase cu Zoe, sotia prietenului sau Trahanache, tavarasi intr-ale politicii.

Prefect al judetului, el este un om intelligent si instruit, dar arrogant si dispretuitor.

La adapostul autoritatii politice, de prefect al judetului, personajul isi foloseste avantajele in propriile manevre si interese, acceptand micile ciupeli ale lui Pristanda, nu neaparat din compasiune pentru situatia materiala grea a familiei sale, cat mai ales, pentru ca este om de credinta, “omul nostru”.

In disperare de cauza Tipatescu, concepeo adevarata strategie si tactica impotriva lui Catavencu, chiar trecand peste lege; ii porunceste lui Pristanda sa-l aresteze. De altfel nu este singurul abuz de putere, caci tot el este cel care cenzureaza depesele de la telegraf, dispunand sa nu fie transims niciun mesaj fara stirea lui.

El este cel care ii ofera lui catavencu diverse posturi importante (primar, avocet) si chiar mosia “Zavoiul” ca sic and tot judetul i-ar apartine. Aceasta postura este exceptional caracterizata de Pristanda: “mosia, mosie, fonctia, fonctie, coana Joitica, coana Joitica, trai neneaca pe banii lui Trahanache…”

Pus in situatie de aparare, Tipatescu probeaza o subtila tehnica a artei disimularii: cand Trahanache ii aduce vestea existentei scrisorii, el se preface ca nu stie nimic, afisandu-si revolta; in fata lui Farfuridi si-a lui Branzovenescu, pozeaza in victima a propriei sensibilitati pentru partid: “mi-am sacrificat cariera si-am ramas intre dumneavoastra ca sa organizez partidul, caci fara mine, trebuie sa marturisiti sa dumneavoastra n-ati fi putut niciodata sa fiti un partid”; iar fata de Catavencu, initial, se comporta cu diplomatie: “Iubite si stimate domnule Catavencu…”, iar apoi devine violent, pentru a-l impresiona: “Mizerabile. Canalie nerusinata! Miselule! Trebuie sa-mi dai scrisoarea…ori te ucid ca pe un caine.”

Impulsivitatea lui este bine caracterizata de Trahanache: “alminteri bun baiat, destept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect.”
In carul lagaturii amoaroase el este cel indragostit, el I propune amantei sa fuga impreuna, dar aceasta mai practica il refuza categoric.
Tipatescu este un personaj privit cu ingaduinta de autor, nefacnd parte din tagma politicienilor demagogi si inculti.

Personajul este caracterizat direct de alte personaje dar si indirect, prin fapte, felul cum vorbeste, reactiile si atidudinile, prin relatia cu celelalte personaje, dar chiar si prin nume.

Stefan Tipatescu este conceput ca un personaj de echilibru dramatic, fiind ferit de caricatura si avand acces la anumite calitati intelectuale si afective.

Este prezent si comicul de situatie intrucat intamplarile comice abunda: pierderea si gasirea succesiva a scrisorii, situatia initiala si finala in care se afla Catavencu sau deznodamantul farsei electorale care se termina cu multumirea tuturor in sunetele muzicii.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.