O scrisoare pierduta - I. L.Caragiale constructia subiectului - opera dramatica

Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor literare care sunt destinate reprezentarii scenice. Din acest motiv, trasatura esentiala si distinctiva a operelor dramatice este "dramatismul", inteles, in sens larg, ca actiune, confruntare ( drama - actiune ). Comedia este specia genului dramatic, in versuri sau in proza, care are finalitate moralizatoare si produce rasul cititorului sau al spectatorului, prin folosirea a diferite tipuri de comic.

Ca trasaturi generale ale comediei pot fi mentionate: finalitatea amuzanta ( specia e destinata sa provoace rasul, personajele reprezinta categorii sociale diverse; subiectele sunt general umane, eroii intruchipand caractere ( parvenitul obraznic, sclavul siret, aristocratul mandru ); conflictul se plaseaza intre aparenta si esenta ( doar aparent, valorile sunt false ); deznodamantul este vesel, stilul - parodic. Conflictele dramatice in comedie sunt derizorii, de nivel exterior, si ilustreaza ridicolul preocuparilor personajelor.

Dintre toate speciile genului dramatic, comedia si drama sunt cele mai apropiate de notiunea de "dramatism", pentru ca "implica in mod necesar confruntarea polemica, lupta." (Adrian Marino ) Comedia in principal, mai ales prin finalitatea urmarita, presupune existenta conflictelor care declanseaza si sustin actiunea, ilustrand clar ideea ca "Unde nu exista adversitate, latenta sau declarata, nu exista nici dramatism." ( Adrian Marino, Dictionar de idei literare )

Comedie de moravuri, care dezvaluie viata publica si de familie a unor politicieni care, ajunsi la putere si rosi de ambitii, sunt caracterizati de o crestere brusca a instinctelor de parvenire, O scrisoare pierduta se inscrie in seria operelor caragialiene care au in centru vanitatea. Piesa este inspirata de un eveniment din actualitatea vremii: in 1883 au avut loc alegeri pentru Adunarea Constituanta, in scopul alcatuirii unei noi Camere a Deputatilor.

Actiunea piesei se desfasoara in "capitala unui judet de munte", pe fondul agitat al unei campanii electorale, care determina "confruntarea polemica, lupta" ( Adrian Marino ), care opune doua grupuri de personaje. Conflictul are loc intre ambitiosul avocat Nae Catavencu, din "opozitie", care aspira spre o cariera politica, si grupul conducerii locale ( prefectul Stefan Tipatescu, "prezidentul" Zaharia Trahanache ). Pentru a-si forta rivalii sa-l propuna candidat in locul lui Farfuridi, Catavencu ameninta cu un santaj.

Instrumentul de santaj este o "scrisorica de amor" a lui Tipatescu, trimisa doamnei Zoe Trahanache, sotia "prezidentului"; pierduta de Zoe, scrisoarea este gasita de un cetatean turmentat si subtilizata de Catavencu. Santajul o sperie pe Zoe, care, pentru a nu fi compromisa public, exercita presiuni asupra celor doi "conducatori" ai judetului si obtine promisiunea candidaturii lui Catavencu. Adversitatea, latenta in primul act al piesei, dintre prefect si Catavencu, devine exterioara, declarata, in actele urmatoare, care implica in conflictul initial din ce in ce mai multe personaje.