O scrisoare pierduta - comentariu literar si caracterizarea personajelor

Trimis la data: 2003-12-23
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 13
Nota: 7.46 / 10
Downloads: 10
Autor: Veronica popescu
Dimensiune: 27kb
Voturi: 228
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Ion Luca Caragiale a creat o operă cu particularităţi care o unicizează în contextul literaturii naţionale, dar şi universale, o operă în care se disting cu uşurinţă trei universuri diferite: comic, tragic şi fantastic.
Ion Luca Caragiale a creat o operă cu particularităţi care o unicizează în contextul literaturii naţionale, dar şi universale, o operă în care se disting cu uşurinţă trei universuri diferite: comic, tragic şi fantastic.
În ”O scrisoare pierdută” parvenitismul e urmărit la alt nivel, pentru că eroii aparţin micii burghezii provinciale.

În acest context, instinctele de parvenire sunt mai puternice, iar vanitatea se manifestă în forme mai agresive. Conflictele nu capătă însă proporţii, ele au o dimensiune caricaturală, de bâlci, pentru că în final interesele se armonizează, toţi eroii fiind în fond nişte vânători de profituri care se înţeleg în numele aceluiaşi scop, mascat cu numele ţării.

Lumea evocată trăieşte artistic prin modul ei de a grăi. Prin vocabular, ticurile verbale şi expresiile comune, adică prin automatisme ale vorbirii care-l fac pe scriitor să se dispenseze de orice fel de comentariu. Dialogul caragialian are o forţă de sugerare a realităţii cu totul ieşită din comun; prin el, cititorul îşi dă seama de situaţia socială a personajului, de gradul său de cultură, de psihologia lui, dar şi de epoca sau de locul de desfăşurare a acţiunii.

Prozator obiectiv, Caragiale a făcut „pictura mediului contemporan, a omului care îl reprezintă şi a chipului în care el se mişcă şi vorbeşte”(T. Vianu) şi prin aceasta a contribuit la consolidarea liniei realiste din proza românească.
Tema .”O scrisoare pierdută” este o comedie de moravuri, dezvăluind viaţa publică şi de familie a unor politicieni care, ajunşi la putere şi roşi de ambiţii, se caracterizează printr-o creştere bruscă a instinctelor de parvenire. Interesele eroilor, contrare numai în aparenţe, se armonizează în final, pentru că toţi ştiu să speculeze avantajele unui regim politic „curat constituţional”, în folosul lor.

Acţiunea se petrece în capitala unui judeţ de munte la sfârşitul secolului al XIX-lea. Pe fondul agitaţiei oamenilor politici aflaţi în campanie electorală, se nasc conflicte între reprezentanţii opoziţiei ( Caţavencu şi grupul de intelectuali independenţi) şi reprezentanţii guvernului (Zoe, Ştefan Tipătescu, Zaharia Trahanache).

Comicul de situaţie reiese, aşa cum îl arată şi numele, din situaţiile cele mai surprinzătoare în acre sunt puse personajele, provocate de coincidenţe, de încurcături, confuzii şi împrejurări echivoce. Întreaga piesă se bazează pe astfel de situaţii, fiecare scenă în parte fiind o ilustrare a acestui comic (numărarea steagurilor), una din cele mai sugestive fiind aceea în care Trahanache, după ce fusese la Caţavencu şi văzuse„scrisorica de amor” adresată Zoei, vine acasă la Tipătescu, care era înspăimântat de ceea ce ar putea face Trahanache dacă ar afla de scrisoare şi-l linişteşte pe Tipătescu, spunându-i că e „plastografie”: „Ei, Fănică, să vezi imitaţie de scrisoare! Să zici şi tu că e a ta, dar să juri, nu altceva, să juri!…Uită-te la el cum se turbură!…”(actul I, scena 7).

Comicul de situaţie este rezultat din fapte neprevăzute şi din prezenţa unor grupuri insolite (triunghiul conjugal Zoe-Trahanache-Tipătescu, cuplul Farfuridi - Brânzovenescu, diversele combinaţii de adversari, etc.). Caragiale mai foloseşte: revelaţiile succesive, quiproquo-ul (înlocuirea cuiva prin altcineva, substituirea), acumularea progresivă, repetiţia, evoluţia inversă, interferenţa, etc.

Comicul de nume. Modalitatea creării personalităţii unui erou prin semnificaţia numelui mai fusese folosită şi înainte, în teatrul lui Vasile Alecsandri, care însă îşi numea eroii în mod transparent: Pungescu, Clavetici, Răzvrătescu. Caragiale are un rafinament aparte în alegerea numelor, sugerând prin ele nu numai o trăsătură dominantă, ci chiar un întreg caracter.
Zaharia Trahanache – zahariseala (ramolisment) şi uşoara modelare a eroului de către superiorii „de la centru”, de către Zoe ori de „enteres”(trahana= cocă moale).

Ştefan Tipătescu- june prim, tip abil, cuceritor de inimi (tip).
Ghiţă Pristanda- servil, umil faţă de şefi, fără personalitate, (pristanda = joc moldovenesc ce se dansează după reguli prestabilite, într-o parte şi alta, conform strigăturilor şi comenzilor unui conducător de joc).
Nae Caţavencu- ipocrit, demagog (caţaveică = haină cu două feţe) şi palavragiu (caţă= mahalagioaică).
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.