O scrisoare pierduta - personaje

O scrisoare pierduta
de I.L.Caragiale

Intre anii 1878 si 1885 Caragiale a scris comediile: „O noapte furtunoasa”, „Conu Leonida fata cu Reactiunea”, „O scrisoare pierduta”si „D’ale carnavalului”.
Piesele sunt comedii de moravuri, realizate intr-o viziune clasica si intr-un limbaj de un umor inconfundabil.
Datorita lor, Caragiale a fost socotit un „Moličre” al romanilor.
Tema: O scrisoare pierduta este o comedie de moravuri, dezvaluind viata publica si de familie a unor politicieni care, ajunsi la putere si rosi de ambitie, se caracterizeaza printr-o crestere brusca a instinctelor de parvenire. Interesele eroilor se armonizeaza in final, pentru ca toti stiu sa speculeze avantajele unui regim politic in folosul lor.
Subiectul: Actiunea se desfasoara „in capitala unui judet de munte”pe fondul agitat al unei campanii electorale. Aici are loc conflictul intre ambitiosul avocat Nae Catavencu, din opozitie, care aspira spre o cariera politica si grupul fruntas al conducerii locale (prefectul Stefan Tipatescu si „prezidentul” Zaharia Trahanache), care conduce abuziv si in interes personal viata politica a judetului.
Pentru a-i forta sa-l propuna candidat in locul lui Farfuridii, prefectul conducerii judetului, Catavencu ii ameninta cu un santaj. Instrumentul de santaj este o scrisoare de amor a lui Tipatescu trimisa doamnei Zoe Trahanache, sotia „prezidentului”. Pierduta de Zoe, scrisoarea este gasita de un cetatean turmentat si suptilizata de la acesta de Catavencu. Santajul o sperie mai ales pe Zoe, care - de teama de a nu fi compromisa public – exercita presiuni asupra celor doi barbati si obtine promisiunea candidaturii lui Catavencu. Cand totul parea rezolvat, urmeaza o adevarata „lovitura de teatru” : de la Bucuresti se cere fara explicatii sa fie trecut pe lista candidatilor un nume necunoscut, Agamemnon Dandanache. Reactiile celor din jur sunt diferite: Zoe e disperata, Catavencu amenintator, Farfuridii si Branzovenescu – satisfacuti ca rivalul lor a pierdut locul, Tipatescu –nervos. Doar Trahanache are putintica rabdare si se gandeste la un mod de inchidere a conflictului, supunandu-se insa indicatiei „de sus”. Ghemul de interese contrare se incalceste rau in timpul sedintei de numire oficiala a candidatului, dar intervine politaiul Pristanda care pune la cale un scandal menit sa inchida gura lui Catavencu. In incaierare, acesta pierde palaria in care era ascunsascrisoarea si dispare pentru o vreme producand mari emotii doamnei Trahanache. Limpezirea situatiei se realizeaza in actul al patrulea. Dandanache venit de la Bucuresti isi dezvaluie strategia politica, absolut asemanatoare cu cea a lui Catavencu, dar la alt nivel si cu mai multa ticalosenie. Nae Catavencu, fara scrisoare se simte dezarmat si schimba tactica parvenirii. In final toata lumea se impaca, „micile pasiuni” dispar ca prin farmec. Dandanache e ales in unanimitate, Nae Catavencu tine un discurs si se imbratiseaza cu vechii adversari intr-o atmosfera de carnaval, de mascarada, accentuata de muzica saltareata, condusa de Pristanda.
Personajele: Caragiale este cel mai mare creator de tipuri din literatura romana. Sunt realizate intr-o viziune clasica; lucrul acesta se poate vedea chiar dintr-o atitudine declarata a scritorului, care cautand o varianta pentru finalul scrisorii pirdute, le spune prietenilor lui ca a gasit un personaj nou, pe Dandanache, „mai prost ca Farfuridi si mai canalie decat Catavencu”. Personajele din O scrisoare pierduta pot fi vazute astfel:
Trahanache e ticaitul, Zoe femeia voluntara, Catavencu – ambitiosul demagog, Farfuridi – prostul fudul, Dandanache – prostul ticalos, cetateanul turmentat – prostul naiv, iar Pristanda – omul slugarnic.
Modalitatile de caracterizare a personajului sunt specifice genului dramatic:
a..- prin actiune – prin fapte, atitudini, gesturi, eroii definindu-si dimensiunea interioara prin ceea ce fac.
b. - prin intermediul celorlalte personaje – Trahanache il caracterizeaza pe Tipatescu, Pristanda pe Catavencu.
c. – prin limbaj – este o modalitate ca cunoaste la Caragiale un rafinament exceptional.
d. – caracterizarea prin nume – Problema analizata de Garabet Ibraileanu care a aratat ca dramatismul a creat o onomastica sugestiva purtatoare a semnelor de individualizare a personajului.
Trahanache: - „venerabilul neica Zaharia”
- prezidentul tuturor „comitetelor si comitiilor” din judet
- „stalpul” local al partidului de guvernamant
- este inselat si se inseala asupra propriei persoane
- pozitia sociala si familiala sunt puse sub semnul comicului
- are o viclenie rudimentara
- are stereotipi de comportament si limbaj ( el recomanda tuturor „sa aiba putintica rabdare”)
- are o gandire plata, deloc profunda, fara adancime
- numele sau, Zaharia Trahanache, sugereaza zahariseala si capacitatea de a se modela usor
- il modeleaza interesul si ordinile superiorilor „de la centru”
- pentru Zoe are un adevarat cult si nimic nu-i clinteste increderea in ea, cum nu-i clinteste nimeni inflacarata prietenie cu Tipatescu
- se incadreaza in tipul personajului incornoratul simpatic
Tipatescu: - prefectul judetului
corespunde junelui prim din teatrul clasic
este fixat intr-un triunghi conjugal banal banuit de toti
orgolios fara masura cu o gandire de stapan medieval
isi considera functia politica drept un act de misionarism
traieste sentimentul abandonarii unei cariere stralucite
in realitate este un barbat tinut din scurt de o femeie voluntara
are unele accese de independenta, dar in fond se multumeste cu tihna burgheza pe care i-o asigura Zoe
incadrarea cea mai exacta o face Pristanda : „Mosia mosie, fonctia fonctie, coana Joitica coana Joitica: trai neneaco cu banii lu Trahanache.”
Zoe Trahanache:
este intre femeile teatrului lui Caragiale cea mai distinsa
nu avem nici un indiciu ca ar fi ignoranta, vulgara ori lipsita de sentiment
e o femeie voluntara care joaca insa comedia slabiciunii feminine
speriata de santajul lui Catavencu, incearca sa-l convinga pe Tipatescu sa accepte conditiile avocatului, facand uz de lacrimi, lesinuri si de alte arme „di arsenalul lamentatiei feminine.”
nereusind, pune piciorul in prag si-si dovedeste firea autoritara strigand: „Eu il aleg, eu si cu barbatu-meu”
cand isi da seama ca Nae Catavencu este invins, il iarta si ii castiga devotamentul amintindu-i ca mai sunt si alte prilejuri de a ajunge deputat
gestul acesta savarsit cu naturalete si fara ranchiuna e una din armele seductiei pe care o exercita asupra tuturor barbatilor de la Trahanache la cetateanul turmentat, acesta din urma vazand in ea „o dama buna”
Nae Catavencu:
avocat, director – proprietar al gazetei „Racnetul Carpatilor”, este un arivist si este constient ca mijloacele de inavutire nu sunt cinstite, pentru ca citeaza adeseori propozitia lui Machiavellč „Scopul scuza mijloacele” atribuind-o insa nemuritorului Gambeta.
motivatia actiunilor lui porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea ca le este superior celorlalti
Nae Catavencu este un ambitios fara tenacitate
pierzand instrumentul de santaj se resemneaza rapid, se guidura pe langa Zoe, se supune imediat ; accepta sa conduca manifestatia in cinstea rivalului politic
simte ca protectia femeii este sansa urmatoare a parvenirii
are o labilitate comportamentala, se adapteaza repede la situatii, nu are complexe sau mustrari de constiinta
„nu se impiedica de considerente morale, de accea ar fi fost un bun om politic”
delireaza cu erori de cultura si gramatica
demagogia personajului si de nume este principala caracteristica a politicianului
Catavencu devine un exponent al unei realitati pe care Caragiale o satirizeaza cu o ironie vesela

Farfuridi:
intra in aceeasi categorie a demagogului
este un prost de o teribila fudulie
parerea despre sine este superlativa si si-o marturiseste in dese randuri
insuficienta intelectuala a personajului, optuzitatea mintii se releva prin totala confuzie de sens si gramaticala a discursurilor, delicioase monstre a ale umorului absurd : „Iubesc tradarea dar urasc pe tradatori”, „Eu, am n-am sa intalnesc pe cineva, la zece fix ma duc in targ” , „Tradare sa fie, dar s-o stim si noi” , „Din doua una datimi voie – sustine el cu energie exprimandu-si parerea in chestiunea revizuirii constitutiei – ori sa se revizuiasca, primesc ! dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc ! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo si anume in punctele esentiale.”
Branzovenescu:
alcatuieste un cuplu comic cu Farfuridi
temperamentul coleric al lui Farfuridi i se opune firea mai domoala a lui Brazovenescu
ambii traiesc cu spaima ca s-ar putea sa nu fie considerati membri marcanti ai partidului lor pe care il apara cu fanatism trimitand „la ...