Obiectul sociologiei si relatiile sociologiei cu alte discipline socioumane

Psihologia si sociologia sunt doua stiinte deosebit de inrudite, dar care au manifestat tendinte reciproce de excludere si intoleranta. Disputa dintre sociologie si psihologie s-a repercutat in doua variante de raspunsuri exagerate care au determinat : psihologizarea sociologiei( dovedita de teoriile care neaga rolurile societatii ca realitate sui generis si care insista asupra pozitiei definitorii a individului in cadrul grupului) ; si sociologizarea psihologiei( realizata de teoriile pansociologiste care neaga rolul si libertatea individului in cadrul societatii).

Judecand raportul dintre sociologie si psihologie recunoastem faptul ca societatea este o totalitate in care aspectele psihice reprezinta o parte componenta a ei, iar psihologia se subordoneaza preocuparilor sociologice. Rezultatul intersectarilor psihologiei cu sociologia a fost fundamentarea unei noi discipline hibride, psihologia sociala.

Psihologia sociala si sociologia se aseamana din punct de vedere al obiectului de studiu : raporturile dintre indivizi, dintre indivizi si grupuri, dintre grupuri, procesele ce se desfasoara in grup
( conflictele rasiale si etnice)etc.

Psihologia sociala studiaza cum se desfasoara si cu ce rezultate se finalizeaza interactiunea comportamentelor individuale si de grup, cum influenteaza comportamentul unei persoane conduita altei persoane sau actiunea grupului ; cum modifica prezenta altora propria activitate ; care sunt mecanismele psihice ale relatiilor interpersonale si intergrupale ;

ce rezulta in plan spiritual din traiul laolalta al oamenilor, din actiunea lor comuna ; cum influenteaza actualul comportament viitoarea conduita a oamenilor si a grupurilor umane. Psihologia sociala studiaza, deasemenea, starile si procesele psihice colective, situatia de grup, personalitatea, raportul conditionarii socioculturale.

Psihologia sociala apreciaza psihismul colectiv ca variabila independenta a grupului, iar factorii sociali sunt consideratii variabile independente.Sociologia, la randul ei, sustine situatia inversa : societatea reprezinta variabila independenta, iar factorii psihicului ar forma variabile dependente.

Sociologia evidentiaza tipuri de relatii care mentin grupuri, iar psihologia sociala realizeaza cognitiile si reprezentarile sociale, formele de comunicare, resorturile psihice intime( motivatii, dorinte, aspiratii), care influenteaza functionalitatea grupului. Prin urmare, intre psihologie si sociologie exista un raport de complementaritate generat de necesitati practice.

3. Cum se mai numesc procesele de « descompunere si recompunere » a stiintelor sociale in peisajul stiintific contemporan ?
3. Stiintele sociale particulare constatatoare alcatuiesc materia prima a sociologiei, singura stiinta cu adevarat si complet explicativa a realitatii sociale.

Toate stiintele sociale au, mai mult sau mai putin vag, constiinta acestui lucru, de vreme ce toate legile pe care le stabilesc sunt legi conditionate, pure constatari descriptive, valabile in imprejurarile in care au fost stabilite. Dar nu toate trag concluziile acestui fapt.

Si, pentru ca viata sociala este, in esenta ei, vointa, si orisice vointa genereaza o tendinta, o atitudine fata de lucrul explicat, concluziile sociologiei sunt, la randul lor, obiect de judecata pentru o stiinta supraordonata a valorificarii: etica si politica. Prima stabileste scopurile, a doua mijloacele prin care viata sociala se modifica in sensul idealurilor ei, se reformeaza.

Reforma sociala odata realizata, rezultatul ei devine din nou obiect de constatare pentru stiintele sociale particulare, care ofera un nou material de explicatie sociologiei; iar concluziile acesteia ofera, la randul lor, eticii un nou material de apreciere. Realitatea, stiinta si reforma sociala se conditioneaza reciproc, formand o triada dialectica a trairii actului social, corelata "circuitului social" pomenit mai sus.

4. Cum definiti faptul social in perspectiva lui Durkheim ?
4. In perspectiva lui Durkheim « faptul social este orice fel de a face, fixat sau nu, capabil sa exercite asupra individului o constrangere exterioara, care este generala in intinderea unei societati date, avand o existenta proprie, independenta de manifestarile sale individuale ».