Oceanele - generalitati

Trimis la data: 2002-06-28
Materia: Geografie
Nivel: Liceu
Pagini: 4
Nota: 7.30 / 10
Downloads: 10672
Autor: Alexandriu loren
Dimensiune: 10kb
Voturi: 1037
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Oceanul este o întindere de apă mai mare decât un continent, care comunică cu oceanele vecine şi care influenţează climatul uscatului. Pământul este învăluit de o masă de apă, hidrosfera, care se prezintă în trei stări: solidă în gheţari, gazoasă (vapori de apă) în atmosferă, lichidă în râuri, lacuri şi mări. Oceanele înmagazinează ele singure 95% din întreaga hidrosfera.
Deşi apele oceanice nu reprezintă decât o miime din volumul total al planetei şi cinci miimi din masa ei, ele acoperă o suprafaţă de 361 milioane de km2, adică aproape de două ori şi jumătate suprafaţa continen¬telor. Terra este deci pe drept numită „planeta albastră", iar oceanele joacă în viaţa ei un rol capital.

Oceanul Planetar conţine cea mai mare parte a hidrosferei, care echivalează cu 1340 mln km3 de apă (97,1 % din volumul hidrosferei), urmează apoi gheţarii şi yăpezile permanente (1,7%), cea subterană (1,2%). Dacă continentele s-ar scufunda în oceane, apa acestora ar acoperi tot globul cu o manta de 2400 m.

Pe fundul oceanului, în axele dorsalelor, bazaltul urcă şi se solidifică, provocând alune¬carea plăcilor, de unde deriva si deformarea continentelor. Pentru că toate oceanele comu¬nică între ele, nivelul suprafeţei lor este acelaşi peste tot. Este nivelul zero, cel în care valurile şi mareele scaldă ţărmurile. Altitudinea medie a acestui nivel este instabilă, variind pe lungi durate. De exemplu, acum 30000 de ani, era cu în jur de 90 m mai joasă ca astăzi. Aşadar, continentele erau mai înălţate din mare, erau deci mai vaste, şi malurile se situau în faţa celor pe care le cunoşteam azi. De unde aceste fluctuaţii ale nivelu¬lui zero? Trebuie să căutăm explicaţia în schimbările de climă.

Când este multă vreme rece, gheţarii se întind, reţin multă apă, iar nivelul apei lichide scade. Astăzi, el pare să urce, să câştige părţi din maluri, căci iernile se îndulcesc, durează mai puţin timp, gheţarii pierd mai multă apă, topind vara mai mult decât au câştigat din zăpezile iernii. Pe uscat, eroziunea pare să se înceti¬nească uşor: înălţarea nivelului zero corespunde, într-adevăr, unei diminuări a altitudinii pământurilor, şi deci a puterii de săpare a apelor curgătoare.

Masele de apă oceanică se încălzesc şi se răcesc mai încet decât uscatul. Consecinţele sunt foarte importante. Vânturile care vin dinspre ocean sunt răcoroase, atunci când e cald, şi blânde, atun-cicând se face rece. Mediul marin asigură astfel o reglare a temperaturilor locale, dar şi o reglare termică a întregii planete. Curenţi puternici aduc la suprafaţă apele calde de la altitudinile joase (ecuator şi tro¬pice) către regiunile reci de altitudini înalte, în schimb, apele reci se scurg în adâncime către regiunile calde, unde temperatura lor va creşte. Gulf stream-ul, de pildă este un curent de 80 km lărgime şi 500 m adâncime, care deplasează 4 miliarde de tone de apă pe minut! El antrenează ape calde din Golful Mexic spre regiunile reci din nordul Scandinaviei, a cărei climă o îmblânzeşte prin trecerea lui.

Fără aceste mari schimburi de energie în sânul oceanelor, clima terestră ar fi şi mai con¬trastantă după latitudine şi anotimpuri. Vânturi violente, viscole şi taifunuri ar răscoli atmosfera. Dar ele n-ar putea regla la fel de bine atmosfera pe cât o fac oceanele şi curenţii lor.

Curenţii oceanici, antrenând în mişcare mase enorme de apă, generează devieri, pe arii destul de întinse, de la repartiţia zonală a temperaturii apei. Specificul repartiţiei curenţilor calzi şi a celor reci cauzează mişcarea apelor calde în emisfera Nordică spre ţărmurile estice, iar în emisfera Sudică spre ţărmurile vestice ale oceanelor.
Explorarea oceanului se face astăzi cu mijloace eficiente. Aceste au permis, ele pildă, regăsirea epavei Titanicului, care s-a scufundat în 1912. S-a descoperit la bordul lui heru vimul de pe scara care ducea la clasa întâi. Dar oceanul rămâne încă plin de mistere. Se descoperă în el creaturi până acum necunoscute, peşti ciudaţi ai adâncurilor. Se mai întâlnesc forme de viaţă pe care nu ni le-am putea închipui, precum coloniile de viermi uriaşi care-şi extrag energia necesară existentei cliu căldura emanaţiilor de gaz şi de bazalt prin crusta oceanică.

Oceanele sunt atât puncte de plecare, cât şi de sosire a apei. Deasupra lor se formează, prin evaporare, norii. Aceştia se varsă pe pământ sub formă de ploaie, apoi cea mai mare parte a acestor ape se întorc, scurgându-se, spre oceane... Acest ciclu perpetuu este vital pentru planetă şi locuitorii ei, în special pentru că asigură o reîmprospătare a apelor dulci. De altfel, în unele ţări în care acestea din urmă lipsesc, pre¬cum Israelul, instalaţiile permit astăzi desalinizarea apei şi iri¬garea pământului cu acest preţios lichid.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.