Odaia bunicului de Ion Pillat

"Odaia bunicului"
Poezia traditonalista are ca scop relatarea unor sentimente patriotice, pune in evidenta traditia, neamul, si istoria. „Odaia bunicului” este una din poeziile in care se reflecta cel mai bine cadrul taranesc, o monografie a unui spatiu plin de nostagie a trecutului. Ion Pillat reuseste sa creeze un portret al bunicului prin descrierea locului unde a stat odinioara.

Odaia bunicului in care „nu s-a clintit nimic” este martora a trecerii timpului. Totul este descris intr-o maniera exceptionala, totul este surprins intr-o ipostaza feerica. Lumea bunicului , care a fost, este si acum vie prin ticaitul ceasului.

Simplitatea batranului este simplitatea taranului raman pe care poetul il evoca in stil traditionalist, facand din acest cadru simplu si condamnat la uitare, o inviere a trecutului, o evocare a imaginii batranului.

Patul simplu si nedesfacut, induce ideea de modestitate nascuta din traiul stramosesc care nu avea idealuri inalte, ci care doar continua in simplitate si randuiala. Omul viu, reinviat in versuri, descopera imaginea batranului ca un lait motiv al trecutului romanesc, cand batranii, cuminti, si pazeau credintele si obiceiurile nederanjati de aerul modernitatii.

Poetul isi cunoaste bunicul prin spatiul care il caracterizeaza, prin „uniforma veche”, prin „batu-i rustic”, prin „putina lui”, asadar prin obiectele sale de pret, care asezate in odaie asteapta sa fie iar folosite. Acesta evocare nostalgica este sustinuta artistic de imaginii auditive precum „scartaitul usii”.

Acest scartait al usii, trezeste poetul din observarea atenta si scufundata in uluire, il trezeste la realitatea care ii aminteste absenta bunicului. Tresare la acest scartait parandu-i ca batranul intra in incapere, venind din vie. Acesta stare de melancolie este intrerupta de ticaitul ceasului sau de rontaitul soarecelui.

Nedumerirea, intrebarea retorica din ultima strofa accentueaza, caderea in melancolie, uitat in ganduri de trecut, poetul uita de sine si se adanceste in amintire, analizand odaia ce era plina de forfota si de viata odata. Ecoul sunetului de rontait si al ticaitului ii par poetului ca niste rime la un poem, care dau forma si sens unui cadru mort, lipsit de pulsatia vietii. Tema timpului este regasita in acesta poezie ca un lait motiv, prin ticaitul ceasului.

poezie, Traditionalismul redescopera idealurile stravechi, readuce in atentie trecutul, folclorul, tot ce tine de neam, de unicitatea neamului si a trairii taranului. Poezia „Odaia bunicului” pune in evidenta evocarea unei persoane dragi, prin multimea de imagini si figuri de stil.

Ceasul ce „bate la poarta vremii” este de fapt cel care leaga trecutul de prezent si face acesta legatura una tainica, reinvie trecutul si adnceste clipa prezentului. Soricelul ce „roade trecutul zi cu zi” este de fapt idea invechirii, ideea de perisabil si de efemer, ce sensibilizeaza trairile poetului.

Poezia, lirica, exprima specific acestei specii, trairile si sentimetele petului. Eul liric isi face simtita prezenta prin marcile pronominale la persoana intai din text. Imaginile vizuale, auditive, cat si figurile de stil dau unicitatea creatiei si o incadreaza intr-un lirism exacerbat. Traditionalist, Ion Pillat, creeza o extraordinara opera lirica prin „Odaia bunicului” ce reflecta impecabil un portret al batranului din care reiese , tainic, un stil de viata.