Oedip rege - tragedie antica

Trimis la data: 2002-11-21
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 3
Nota: 7.47 / 10
Downloads: 14
Autor: Lorre
Dimensiune: 9kb
Voturi: 482
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Numit omul „Secolului de Aur” al Atenei, Sofocle redimensionează într-o oarecare măsură, tragedia greacă. El are meritul de a fi introdus cel de-al treilea personaj; luând în considerare perioada tulbure în care a fost scrisă, se poate observa că tragedia lui Sofocle nu mai urmăreşte elanul şi grandoarea (spre deosebire de Eschil), ci pune accent pe gândire şi sentimentele înălţătoare ale cetăţeanului Atenei. „Oedip Rege” e considerată o capodoperă, şi până astăzi a rămas un punct de referinţă, menţinându-se ca modern. S-a spus că este prin excelenţă o tragedie a destinului implacabil.
Ca specie, tragedia aparţine genului dramatic, în versuri sau în proză, în care personajele sunt puternic angajate în lupta cu destinul potrivnic, cu ordinea existentă a lumii ori cu propriile lor sentimente, conflictul soluţionându-se cu înfrângerea sau moartea eroului. Înfruntarea dintre eroii tragici şi elementele contrare voinţei şi sentimentelor nobile care-i animă degajă măreţie şi sublim.

Aristotel definea tragedia drept „imitaţia unei acţiuni alese şi întregi, de o oarecare întindere, în grai ornat cu tot soiul de podoabe, deosebit ca formă, potrivit diferitelor părţi ale tragediei, imitaţie făcută de personaje în acţiune, iar nu printr-o povestire, şi care, stârnind mila şi frica, săvârşesc purificarea specifică unor asemenea emoţii.” (este reliefat rolul de catharsis pe care îl îndeplineşte opera) Principalul mijloc de realizare a tragediei este tragicul, ce reprezintă o categorie estetică prin care se construieşte un conflict amplificat de împrejurări vitrege şi al cărui deznodământ este înfrângerea sau moartea unor personaje virtuoase, a unor idealuri, sau a unor categorii sociale de valoare.

Deşi mor, ei lasă în urmă ideea triumfului adevărului în numele căruia se sacrifică (ex: Oedip) şi ieşind din individualitatea proprie, devin modele reprezentative pentru întreaga condiţie umană. Tragicul se poate asocia cu dionisiacul (atitudine de extaz, de zbucium), cu apolinicul (starea lui Oedip de la începutul operei; atitudine marcată de calm, linişte, constanţă în manifestări), cu hybrisul (orgoliul lipsei de măsură), cu moira (destinul, soarta; la greci, îi stăpâneau chiar şi pe zei) sau cu sublimul (desăvârşirea, perfecţiunea).

Structura operei relevă o altă trăsătură a tragediei: respectarea regulii celor trei unităţi – de timp, de acţiune şi spaţiu. Astfel, piesa nu este împărţită în acte şi scene, toată acţiunea petrecându-se într-o singură zi, în acelaşi loc ( la Teba, „în faţa palatului Labdacizilor”) şi într-un ritm alert care are menirea creării unei tensiuni dramatice în continuă creştere.

Titlul evidenţiază personajul principal şi statutul său: conducător al Tebei. El concentrează o situaţie provocată de destinul atotputernic iar încercarea sa de soluţionare declanşează tragedia, dar totodată reliefează caracterul său nobil şi demn. Singurul fir al acţiunii este dezlegarea enigmei ce plutea asupra morţii lui Laios şi împlinirea destinului implacabil de către personajul principal.

Fiind lovită, din senin, de ciumă, locuitorii Tebei vin să ceară sprijin şi sfat regelui, care a avut dintotdeauna pentru ei o grijă părintească, lucru dovedit şi acum prin trimiterea cumnatului său, Creon, la Delfi pentru a afla cauza blestemului. O dată aflat motivul (unul din locuitorii cetăţii omorâse pe Laios, fostul conducător), Oedip începe ancheta pentru aflarea adevărului, aruncând totodată un blestem asupra ucigaşului, pe care îl sorteşte să fie toată viaţa urmărit de păcatul săvârşit, iar nici un locuitor să nu-l adăpostească din motiv „că-i o ruşine pentru noi.”

Prevestind parcă tragedia care urmează, adică taina naşterii şi crimei lui Oedip, le mărturiseşte tebanilor un motiv superior al acţiunilor sale: „…Iar eu ce-i sunt urmaş/ În scaunu-i regesc, cum şi-n al lui culcuş/ Căci azi a mea-i nevasta lui, iar pruncii lui,/ De n-ar fi fost de soartă greu loviţi – ei azi/ Tot tată mi-ar fi spus, ca şi ai mei – eu vreau/ Ca să-l răzbun, că greu au fost ei urgisiţi,/ Cum l-aş fi răzbunat pe tata.” Pornind cercetarea, el o conduce tot mai aprig cu cât începe să bănuiască, la un moment dat că vinovatul ar putea fi chiar el. Acestea sunt confirmate şi de bătrânul proroc Tiresias, care nu va fi însă crezut la început, ci jignit şi acuzat de complot împreună cu Creon pentru înlăturarea regelui. Tot bătrânul intuieşte orbirea lui Oedip: „Azi vede-va orbi! E om avut – sărac/ Va fi! Un orb dus de toiag, cerşind tot prin/ Străini. Şi va afla că alor lui copii/ Le-a fost şi tată …dar şi frate el le-a fost;/ Că maică-si i-a fost şi fiu, i-a fost şi soţ;/ Şi că pe tatăl său şi l-a ucis!… Te du-n/ Palat! Şi să frămânţi în gând tot ce ţi-am spus./ Iar de-ai să afli că-am prezis greşit, să spui/ Că-n meşteşugul meu sunt un nepriceput!”

Din descoperire în descoperire, Oedip se prăbuşeşte în „prăpastia crudului adevăr”: necunoscutul pe care cu mulţi ani în urmă îl omorâse era chiar tatăl său, Laios; iar Iocasta, regina văduvă cu care s-a căsătorit, este chiar mama sa. Un slujitor aduce vestea că soţia sa s-a spânzurat, înnebunită de păcatul săvârşit. Acelaşi slujitor înştiinţează că, găsind-o moartă, Oedip şi-a scos ochii cu un ac pentru a-şi ispăşi îngrozitoarea crimă, el nealegând moartea pentru că nu suportă gândul să-şi întâlnească părinţii pe lumea cealaltă. Părăseşte Teba după ce, reflectând la consecinţele pe care le vor suporta fetele sale, îşi ia rămas bun de la ele: „Pe voi, copile, dac-aţi pricepe de pe acum/ Eu mult v-aş sfătui: rugaţi-vă acum/ Ca orişiunde veţi trăi s-aveţi un trai/ Mai bun decât al tatălui ce v-a dat naştere…”
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.