Organizarea de stat si institutii juridice in perioada dictaturii regale

Prin Constituţia din 1938 s-a instaurat un regim de dictatură autoritară. Regele a avut în competenţa sa: iniţiativa legilor (art. 31, alin.al VII-lea), sancţionarea şi promulgarea legilor, cu menţiunea că el putea să refuze sancţionarea legilor (art. 31, alin.al IV-lea), dreptul de a face în orice privinţă ,,decrete cu putere de lege".

La întărirea puterii autoritare a regelui, alături de aceste prevederi, o importantă contribuţie a avut-o şi dreptul regelui de a numi senatori (art. 63 al Constituţiei din 1938 ; art. 67 ale Legii electorale pentru Adunarea deputaţilor şi Senat, din 9 mai 1939). Regele, în calitate de de şef al activităţii executive, a numit şi revocatminiştrii săi ( art. 46, alin. 1), a numit şi confirmat în funcţii publice. Prin art. 44 al Constituţiei din 1938 regele a fost scutit de răspundere, persoana lui a fost declarată iinviolabilă.

Parlamentul. Cu toate că a fost constituţia dictaturii de tip autoritar,
Constituţia din 1938 a înscris în art. 29 ca: ,, Toate puterile statului emană de la naţiunea română" şi că aceasta nu le putea exercita decât prin delegaţie şi numai după principiile şi regulile constituţionale.

Parlamentul s-a compus astfel:
a) Adunarea deputaţilor, conform art. 61, din deputaţi aleşi , ,,de
cetăţeni români, care au vârsta de 30 de ani împliniţi şi practicau efectiv o îndeletnicire în vreuna din următoarele trei categorii:
1. Agricultura şi munca manuală
2. Comerţul şi industria
3. Ocupaţii intelectuale.

Alegerea se gace cu vot secret, obligator şi exprimat prin scrutinul
uninominal, pe circumscripţii care să asigure reprezentarea felului de
îndeletnicire a alegătorilor".

b) Senatul, s-a compus, după prevederile art. 63, din senatori numiţ,
senatori de drept şi senatori aleşi. Numirea o făcea regele.
În legătură cu senatorii de drept se observă că, de acum, intrau în această categorie toţi principii familiei regale ( art. 8, pct.b). Regele urma să transforme parlamentul într-o anexă.

3) Guvernul. Mergând pe linia lichidării principiilor regimului parlamentar, care era în contradicţie cu dictatura regală autoritară, Constituţia din februarie 1938 a abandonat regula după care miniştrii trebuiau să fie recrutaţi din rândul majorităţii parlamentare şi, ca atare, să se bucure de sprijinul parlamentarilor (al majorităţii acestuia) în exerciţiul activităţii lor. Pe această linie s-a statuat că: ,,Miniştrii exercită puterea executivă în numele regelui, în condiţile stabilite de Constituţie şi pe a lor răspundere".

Dreptul administrativ

În legătură cu organele centrale ale administraţiei de stat, s-a arătat la dreptul constituţional că regele a fost decretat unic şef al executivului, această activitate realizând-o prin guvernul său. În cadrul guvernului şi al întregului aparat central al administraţiei de stat, datorită intensificării intervenţiei statului în viaţa economică, au fost create o serie de ministere şi instituţii centrale, altele reorganizate. Astfel, a fost înfiinţat Consiliul de coroană - cu
caracter permanent, ca organ consultativ; a fost reorganizat Consiliul
superior economic; a fost reorganizat Ministerul Industriei şi

Comerţului şi transformat în Ministerul Economiei Naţionale.
Prin Decretul-lege nr. 2370 din 12 iulie 1940 s-au contopit Direcţia
Generală a Poliţiei cu Corpul de jandarmi şi cu Prefectura poliţiei
municipiului Bucureşti şi s-a creat Direcţia Generală a Poliţiei şi
Siguranţei Statului.

În privinţa organizării teritorial-administrative a ţării, Constituţia din 1938 a stabilit prin art. 79 că ,,instituţii admiinistrative sunt statornicite prin legi", lăsând astfel legiuitorului ordinar latitudinea reglementării în materie. La 14 august 1938 a fost elaborată Legea administrativă(promulgată prin Înalt Decret-regal nr. 2919). Unităţile cu personalitate juridică au fost comuna şi ţinutul, judeţul devenind, alături de plasă, o simplă unitate de control (art. 1).