Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura - UNESCO

Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura - UNESCO - În Preambulul Actului Constitutiv se poate citi următorul motto al Organizaţiei: „Dat fiind că războaiele iau naştere în mintea oamenilor, în însăşi mintea oamenilor trebuie clădită apărarea păcii”.

4. Sediul: Sediul principal este la Paris, în Franţa, dar organizaţia mai are şi 73 de suboficii active în diverse ţări ale lumii.

5. Membri: Iniţial au existat 20 de state fondatoare ( Africa de Sud, Arabia Saudită, Australia, Brazilia, Canada, Cehoslovacia, China, Danemarca, Egipt, Franţa, Grecia, India, Liban, Mexic, Norvegia, Noua Zeelandă, Regatul Unit al Marii Britanii, Republica Dominicană, Turcia şi Statele Unite ale Americii).
În prezent UNESCO are 192 de state membre şi 6 state asociate. În 2007, Muntenegru a devenit al 192-lea stat membru. România este membră UNESCO din 27 iulie 1956.

6. Istoric.
Încă din 1942, în plin război mondial, guvernele ţărilor europene care s-au confruntat cu Germania nazistă şi aliaţii săi s-au reunit în Marea Britanie pentru Conferinţa Miniştrilor Educaţiei. Al doilea război mondial era departe de a se termina, totuşi aceste ţări căutau căi şi mijloace pentru reconstruirea sistemului lor de educaţie odată ce pacea era restabilită. Foarte repede, proiectul a luat amploare şi a dobândit o dimensiune universală. Noi guverne, inclusiv cel al Statelor Unite, au decis să se alăture.

La propunerea Conferinţei Miniştrilor Educaţiei, o Conferinţă a Naţiunilor Unite pentru înfiinţarea unei organizaţii pentru educaţie şi cultură a fost convocată la Londra între 1 şi 16 noiembrie 1945, tocmai la sfârşitul războiului. Aceasta a reunit reprezentanţi din patruzeci şi patru ţări. Sub impulsul Franţei şi Regatului Unit, două ţări foarte afectate de conflict, delegaţiile au decis să creeze o organizaţie care să instituie o adevărată cultură a păcii.

Din perspectiva lor, această nouă organizaţie trebuia să stabilească „solidaritatea intelectuală şi morală a umanităţii” şi, astfel, să prevină izbucnirea unui nou război mondial.

La sfârşitul Conferinţei, cele 37 de ţări care au semnat Actul Constitutiv au fondat Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură. Actul Constitutiv intră în vigoare în 1946, ratificat de 20 de state: Africa de Sud, Arabia Saudită, Australia, Brazilia, Canada, Cehoslovacia, China, Danemarca, Egipt, Franţa, Grecia, India, Liban, Mexic, Norvegia, Noua Zeelandă, Regatul Unit al Marii Britanii, Republica Dominicană, Turcia şi Statele Unite ale Americii. Prima sesiune a Conferinţei Generale s-a ţinut la Paris între 19 noiembrie şi 10 decembrie 1946. Au participat reprezentanţii celor 30 de guverne cu drept de vot. UNESCO s-a născut din cenuşa celui de- al doilea război mondial, iar lista statelor fondatoare confirmă acest lucru.

Japonia şi Republica Federală Germană au devenit membre în 1951, iar Spania în 1953. URSS s-a alăturat UNESCO în 1954 şi a fost înlocuit de Federaţia Rusă în 1992. În 1956 Republica Africa de Sud s-a retras din UNESCO susţinând că unele dintre publicaţiile Organizaţiei intervin în „problemele rasiale” ale ţării. Statul a revenit în Organizaţie în 1994 sub conducerea lui Nelson Mandela.