Originea si semnificatia simbolico-mistica a vesmintelor liturgice

Trimis la data: 2011-03-08
Materia: Religie
Nivel: Liceu
Pagini: 27
Nota: 7.83 / 10
Downloads: 391
Autor: Catalin ionut
Dimensiune: 57kb
Voturi: 9
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Intotdeauna, in toate locurile si epocile istorice, aspectul exterior si tinuta vestimentara a reprezentat criteriul dupa care s-a carcterizat personalitatea omului, gradul de cultura si civilizatie, conditia sociala, dispozitia sufleteasca, demnitatea, decenta, preferintele, bunele moravuri si atitudinea fata de semeni si fata de superiori. Tinuta exterioara a atras respectul, veneratia sau dispretul celor din jur, a designat sexele omenesti si a facut distinctie intre diferitele categorii de oameni prin stralucirea, frumusetea si aspectul ei placut, curat si ingrijit. Oamenii si-au adaptat imbracamintea in functie de necesitatile practice ale vietii, acomodand-o in raport cu starea sufleteasca, cu conditiile climaterice, cu mediul social si nu in ultimul rand cu rolul, misiunea si profesia lor in lume si cu imprejurarile festive si solemne ale vietii.
Intr-un fel se prezinta imbracamintea omului in momentele sarbatoresti de natura imbucuratoare si altfel se prezinta ea in clipele de intristare sau la ceremoniile funebre unde predomina culoarea cernita. Si in fata superiorilor, omul s-a simtit nevoit sa se infatiseze intr-o tinuta vestimentara impecabila, sobra si frumos impodobita pentru a-si manifesta in acest sens, buna cuviinta, stima si respectul fata de mai marii sai.

Daca in fata dregatorilor si conducatorilor lumesti se impune o tinuta corespunzatoare, cu atat mai mult in fata lui Dumnezeu. De aceea, cand participam la sfintele slujbe si intram in sfantul locas al Stapanului si Ziditorului nostru se cuvine sa purtam cuvenita "haina de nunta" (Matei XXII, 11-12), adica sa ne prezentam intr-o tinuta demna de sublimitatea si maiestatea sacerdotiului divin, bine stiind ca "serviciul divin al Bisericii este tip al celei mai inalte serviri a Mijlocitorului nostru Iisus Hristos sau mai bine zis o continuare a acestei serviri".

Din acest motiv, Biserica a legiuit, inca din vechime, ca sfintitii slujitori sa se infatiseze inaintea lui Dumnezeu in vesminte deosebite de cele obisnuite, findca "in timpul slujbei ei inchipuiesc pe cerestii slujitori ai lui Dumnezeu-Omul".

Pentru ca indeplinesc o misiune atat de sfanta si de nobila si pentru a fi desemnati si recunoscuti ca ministrii ai lui Dumnezeu si iconomi ai tainelor ceresti (I Cor. IV, 1), sfintele canoane si legiuri bisericesti au statornicit cu slujitorii bisericesti sa poarte chiar si in viata de toate zilele costumul clerical, deosebit de cel al laicilor atat prin forma sau croiala cat si prin culoare.

Dispozitia canonului 27 al Sinodului VII Ecumenic prevede ca acei slujitori care nu poarta permanent uniforma clericala regulamentara sa se afuriseasca pe o saptamana, adica sa se suspende 7 zile de la savarsirea celor sfinte. "Vesmintele cu care se imbraca persoanele bisericesti (in afara sfintelor slujbe) se cuvine a fi lungi si cat cu putinta intunecate, pentru ca lungimea inchipuie buna cuviinta, iar intunecimea (culoarea neagra sau cenusie) este icoana smereniei".

Vesmintele liturgice propriu-zise pe care le poarta sfintitii slujitori in timpul oficieri serviciilor divine se deosebesc radical de vestimentatia obisnuita (neagra) prin forma lor impunatoare si ornamentata, prin frumusetea culorii si calitatea materialului. "Preotii cand sunt imbracati cu podoaba Preotiei arata ca sunt slugi si ostasi ai imparatului si marelui Arhiereu Iisus Hristos" se spune in vechile noastre pravile.

Odajdiile sfinte intregesc cadrul ceremonial, fastul si stralucirea cultului. Ele sporesc duhul evlaviei, inspira credinciosilor respect fata de sfintitii slujitori si creeaza o atmosfera sarbatoreasca proprie savarsirii serviciului divin, iar prin lucratura artistica si forma lor estetica si impunatoare indeplinesc o functie simbolica ca si celelalte obiecte de cult intrebuintate in ritul liturgic si sacramental.

Aceste obiecte sfintite capata semnificatie nu prin ele insele, ci prin simbolismul pe care il reprezinta, fiind raportate analogic la diferite fapte si evenimente din istoria sfanta a mantuirii. "Tot serviciul divin nu este decat reprezentarea iconomiei divine a operei de mantuire a oamenilor savarsita de Domnul nostru Iisus Hristos". Toate cuvintele, actele si obiectele liturgice care intra in componenta cultului divin public al Bisericii noastre Ortodoxe au un inteles figurat, tipologic sau simbolic.

Simbolul in cult "este orice forma liturgica prin care, in virtutea raportului de analogie, se indica si se inseamna o idee religioasa, un har dumnezeiesc, ceva spiritual". Cultul extern este oglinda in care ni se infatiseaza adevarurile din ordinea supranaturala intr-o forma vazuta, mai usor perceptibila de mintea si simtirea noastra.

In formele concrete pe care le ia religia subiectiva in afara, se invedereaza intregul caracter si adevarata ei valoare spirituala. "Inchinarea in duh si in adevar" (Ioan IV, 24), proprie religiei crestine intemeiata de Mantuitorul, presupune si o inchinare exprimata in forme noi de cult, adaptate la specificul acestei religii. Aceasta inchinare este strabatuta de convingerea ca intr-o forma de cult nu trebuie sa vedem decat "o idee religioasa teoretica revarsata in cadrul ei concret de aplicare".

In acest sens, vesmintele sacre, intrucat fac parte integranta din cult, trebuie socotite ca o forma de manifestare fireasca si obligatorie a inchinarii noastre si bineinteles, un mijloc de concretizare a unor simboluri sau a unor invataturi dogmatice. "Vesmintele arhiereilor si ale preotilor ne aduc aminte de insusi Domnul si de lucrarea mantuirii noastre, mai ales cea din timpul mantuitoarelor Lui patimi, de aceea si vesmintele se raporteaza la chipul umilit si injosit al Mantuitorului din timpul sfintelor patimi, iar vesmintele diaconilor infatiseaza tipul slujirii ingeresti".

Fiindca sunt raportate la slujirea arhiereasca a Mantuitorului, sfintele vesminte sunt impodobite in exterior cu chipul crucii, semnul impacarii si al izbavirii noastre din pacat, caci prin cruce s-a infaptuit mantuirea lumii. Vesmintele diaconilor, care inchipuie simbolic pe ingeri, sunt de culoare deschisa, fiindca ingerii s-au infatisat in vesminte albe la mormantul Domnului (Matei XXVIII, 3; Marcu XVI, 5; Luca XXIV, 4).

Vesmintele purtate de sfintitii slujitori in perioada Postului Mare si in Saptamana Sfintelor Patimi sunt de culoare neagra "aratand prin aceasta intristarea cu care se imbracase intreaga natura in timpul rastignirii Lui".
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.