Padure dupa o ploaie de vara

Frunzele mari, carnoase ale copacilor sunt jilave. Apa a imbibat fiecare celula a frunzelor, inundandu-le fiecare incapere. Stropii mari de apa aluneca usor pe curbura armonioasa a frunzelor zdrentuite. Apoi, picaturile se reunesc intre ele si formeaza mici suvoaie care se scurg spre varful frunzelor. De acolo, picaturile se indreapta spre pamant, iar cand il ating sunete infundate se aud in liniste padurii. De sus, lumina incearca sa mangaie cu atingerea sa stropii care poleiesc suprafata frunzelor. Cand reusesc, zeci de scantei orbitoare se revarsa asupra naturii.

Din cand in cand un vanticel molcom adie printre copaci. Simtind oportunitatea de a scapa de apa in exces, copacii isi scutura corpul inverzit, imprastiind in jur picaturi mici de apa. In felul acesta, plantele mici de la sol, aflate la umbra deasa a padurii, gusta si ele din apa cazuta din vazduh.

Pentru o bucata buna de vreme, padurea se afla sub stapanirea unei acalmii dense. Nicun zgomot, cat de mic, nu deranjeaza linistea padurii dupa ploaie. Padurea a invatat sa se bucure in liniste de ploaia generoasa care aduce viata si imprastie speranta in jur. Linistea este sparta din cand in cand de cate un ciripit vesel al unor pasarele zgribulite si muiate de ploia puternica. Ecoul ciripitului se aude prelung in padure si da de veste celorlalte vietuitoare ca viata isi poate urma cursul firesc, intrerupt de ploaia puternica de vara