Padurile tropicale cu ritm sezonier

se utilizeaza de asemenea denumirea de paduri mixte, pornindu-se de la considerentul ca ele cuprind un amestec de specii cu frunze persistente si specii cu frunze caduce, care apar de obicei in stratul arbustiv; sunt paduri spectaculoase, arborii care le edifica avand adesea forme stranii, contorsionate; sunt prezente in America de Sud, Africa, Asia de Sud-Est si in cateva insule din arhipelagul Sondelor;Conditii ecologice se dezvolta in conditiile unui climat tropical cu doua sezoane: unul ploios si altul uscat-secetos;

Padurile musonice: intalnite in Asia de Sud-Est si in anumite insule din arhipelagul Sondelor; se dezvolta in conditiile unor precipitatii abundente (1500 mm/an), care cad in intervalul aprilie - septembrie; compozitia floristica impune diferentierea a trei subfaciesuri ale padurii musonice: padurile mixte - stratul arborilor cuprinde specii cu lemn pretios: lemnul trandafiriu de India (Dalbergia latifolia), santalul est-indian (Pterocarpus santalinus, P. indica), santalul alb (Santalum album), abanosul (Diospyros melanoxylon) etc.;

In stratul arborescent apar bambusi, palmieri pitici semperviriscenti si arbustul Gardenia, folosit ca planta ornamentala in climatul temperat;padurile de teck - apar in Gatii de Vest, partea centrala a Indiei si in peninsula Indochina; stratul arborilor este dominat de teck (Tectona grandis), supranumit si arborele de fier, datorita lemnului foarte tare; acesta isi pierde frunzele mari in sezonul secetos;padurile de sal - sunt specifice Indochinei si Malayeziei; monospecificitatea acestora este data de sal (Shorea robusta), arbore cu inaltimi de pana la 35 m si circumferinta ce poate atinge 2m;

Exigenta diferita fata de factorul umiditate (comparativ cu teck-ul, sal-ul este mai higrofil), face ca padurile de sal sa se dezvolte mai aproape de tarm, fiind expuse primele musonului umed de vara.
2. padurile tropicale xerofile: apar in regiuni cu seceta prelungita (4 - 8 luni/an) si precipitatii mai reduse (500 - 700 mm/an); diferentierile existente de la un continent la altul permit individualizarea a doua subfaciesuri: paduri savane si tufarisuri ghimpoase xerofile.