Panza de paianjen - rezumat

Prietena sa cea mai buna, Ilinca Dima, pe care a cunoscut-o la 14 ani, este cea careia ii scria adesea pentru a-i povesti si a-i impartasi trairile si sentimentele, plecata fiind o vara la Mangalia, perioada imortalizata intr-un jurnal pe care Diana l-a pastrat de-a lungul timpului. La inceputul romanului, aceasta decide sa plece la Paris, fara a-i spune Ilincai motivul, si-i lasa ei jurnalul pe care incepe sa-l citeasca dupa primirea scrisorii de ramas-bun a Dianei.

Sub forma de caiete, amintirile Dianei Slavu ii urmaresc copilaria, adolescenta si tineretea, pana la varsta de 20 de ani. Aflam ca Diana provine dintr-o familie modesta, ca poarta povara unei copilarii nefericite, "fara jucarii", insa reuseste, prin frumusetea si felul ei de a fi, sa se afle mereu in centrul atentiei, inca de la varsta de 14 ani, lucru ce ii ofera o oarecare evadare din saracia in care era nevoita sa traiasca alaturi de familia sa.

Un eveniment important din viata sa are loc la varsta de 16 ani, cand, aflandu-se in Mangalia, il intalneste, iar mai apoi, se indragosteste de pictorul Petre Barbu, alaturi de care petrece fiecare zi a vacantei. Atrasa de mare inca din copilarie, pe cand locuia la Constanta, sederea la Mangalia ii trezeste amintiri indepartate: "Un vant sarat, care mi-a amintit iar de Constanta".

Pe parcursul verii, realizeaza ca, in ciuda sentimentelor puternice pentru Petre, iubirea nu-i este impartasita de acesta. Chiar si dupa ce fata paraseste Mangalia, ea continua sa-l caute pe pictor in fiecare din barbatii pe care-i intalneste, in comportamentul, gesturile, cuvintele lor, readucandu-l la viata in scrisorile pentru prietena sa de suflet, Ilinca.

Cu timpul, sentimentele ei pentru Petre se diminueaza, iar in perioada care urmeaza, il cunoaste pe Tomi Ionescu, caruia ii spune "Michi", student la Paris, venit sa-si petreaca vacanta la Ocna-Sibiului. Relatia dintre cei doi devine curand de prietenie, urmand ca Diana sa se casatoreasca cu el, "nu din interes, nici din dragoste", crezand ca, in acest fel, va reusi sa scape de "destinul sau cenusiu, de viata sa de acasa, de >", despre care marturiseste la un moment dat: "Vezi, asa imi inchipui viata, ca o panza de paianjen imensa, cenusie, lipicioasa, in care omul se zbate ca o musca. Undeva pazeste carnivorul: paianjenul...".