Paralela intre La conac si Hanul lui Manjoala

Referat despre Paralela intre La conac si Hanul lui Manjoala
Personajul narator in ipostaza calatorului ne da de inteles ca Manjoala a murit in urma cu 5 ani , acum ocupandu-se sotia acestuia de local ,dandu-se de inteles locul de popas incotro se indreapta,spre Hanul lui Manjoala

Intamplarile scapa logicii firesti-planului real-si se inscriu intrun cadru fantastic:doi frati se duse intr-o noapte sa prade hanul impreuna cu alti doi talhari.Unul dintre ei “al mai voinic, om cat un taur” cand a ridicat toporul sa sparga usa a picat jos si a murit,iar celalalt frate al sau a amutit.Cei doi talhari care-I insoteau l-au pus pe mort in spinarea lu frate-sau cu gandul sa-l ingroape undeva departe,dar cand sa iasa din curtea hanului,”Manjoloaia”a deschis fereastra si a inceput sa strige “hotii”.Acestia speriati de moarte au luat-o la fuga lasand acolo “mortu cu frate sau mort in carca”

Toata lumea stia ca mutul poate vorbi,insa cand a inceput interogatoriul , crezand ca se preface,l-au batut”pana l-au smintit ca sa-I vie glasul la loc-degeaba-“n-au putut afla nimic insa de atunci nu s-a mai intaplat sa o calce talharii.In evocarea acestei intamplari naratorul-mesager este apparent obiectiv realizand o “povestire in rama”

Schita la conac debuteaza cu imaginea unui calaret anonym care merge sa-si plateasca arenda de 50 de galbeni.In drum spre conac ii apare in cale de nicaieri un calaret misterios,iesit din pamant;pe langa aparitia sa stranie mai are si alte determinari stranii:avea parul rosu ca focul iadului si o privire sasie care ii produce ameteala tovarasului sau.Pe drum spre conac in fata unei biserici calaretul nostrum isi face cruce instinctive in timp de gestul sau firesc prevoaca negustorului un ras “grozav” in aceeasi clipa dispare cu cal cu tot , ca sa reapara in fata hanului.

La han negustorul ii ofera de baut calaretului care accepta sa bea in asteptarea hangitei.Trupul si mintea ii sunt invadate de o “caldura placuta transformata apoi intr-un foc launtric”.Pe masura ce bea personajul isi pierde luciditatea si urmeaza mechanic indemnurile dracesti. Spre seara au mai ramas putini calatori,desi flacaul era oboist, in loc sa se odihneasca merge cu negustorul sa joace stos.Unchiul sau il sfatuieste sa nu se joace insa acesta este stapanit de vraja tulbure a ochiului Lucifer.

Dupa miezul noptii dup ace a pierdut contravaluarea arendei si alte obiecte, tanarul “cu capul in maini”inecat de ganduri ii cere disperat un sfat ochiilor care il vegheaza neclintiti.Ultima ispita este si cea mai graba,sasiul indemnand-ul la un dublu pacat al jefuirii propriei sale rude si a negustoiilor straini ,asadar diavolul il face sa piarda tot ce e sfant ii fiinta sa.

Epuizat de incercariile stranii prin care a fost silit sa treaca o zi si o noapte, protagonistul “se prabuseste pe prispa”.In dimineata urmatoare este trezit de unchiul sau care dupa o scurta controversata morala ii restituie galbenii necesari achitarii arendei boieresti. I.L.Caragiale a ajuns la secevnta cu plan real din nuvela Hanul lui Manjoala in care calaretul este primit cu bucurie de Manjoloaie .Inca de la inceput apar forte malefic din partea femeii care vazandu-l pe calaret facandu-si cruce o lua la goanna la usa si lasa inauntru pisica neagra.Credintele populare spun ca pisica neagra este una din infatisarile pe care le ia diavolul iar graba princ are femeia ii deschide usa insinuiasa un prim element al vrajitoriei.

Plecand la drum, regretand ca a plecat intalneste in cale un ied negru, iedul fiind inca o infatisare a dracului dupa cateva ceasuri acesta realizeaza ca se pierduse si isif acu cruce iar in momentul acela iedul a disparut, atunci realizand unde se afla, aproape de han.Acesta intors la ahn se impiedica in prag si vede iedul sub pat,vrand sa-si faca cruce de fericire ca a ajuns bine , este prins de mana de manjoloaie si il imbratisa.Spre salvarea sa , socrul sau il luase de akolo…

De trei ori a fugit tanarul inainte de logodna si s-a intors la han,dar batranul hotarat “sa ma ginereasca” il prinse de fiecare data si il pocaii.Numai credinta in Dumnezeu si pocaiala pot salva sufletele oamenilor de la capcanele pe care I le intinde satana prin tentatii amagitoare, attractive deturnandu-l de la calea cea buna de la fagasul firesc al vietii.

Finalul il are ca protagonist pe socru si ginere povestind nu stiu a cata oara intamplarea.In final socrul Iordache da de inteles si el ca trecuse odata prin asa o experienta.