Paratuberculoza

Receptivitate: taurine, ovine, caprine adulte, rumegatoare salbatice, rar solipede si porc; cele tinere sunt mai sensibile
Cai de transmitere: fecale, colostru, lapte, urina, transplacentar.
Intre infectia tuberculoasa si paratuberculoasa exista o reactie de protectie incrucusata, datorita inrudirii antigenice a agentilor etiologici.Infectia se produce pe cale digestiva, prin consum de colostru, lapte, apa, furaje contaminate cu germeni
Evolutie: sporadic, uneori chiar mici enzootii.

Patogeneza:
Dupa ce patrund pe cale orala, germenii ajung nealterati in intestin si incep sa se multiplice in mucoasa partii terminale a intestinului subtire , a colonului precum si in formatiunile limfoide din peretele intestinului si a limfonodurilor tubului digestiv.
Germenii sunt intampinati la porta de intrare de catre macrofage care prolifereaza intens si se infiltraza in submucoasa si formatiunile limfoide aferente. Ca urmare, epiteliul intestinal se ingroasa si se increteste.

Fagocitate de macrofage, micobacteriile sunt transportate in faze mai avansate ale bolii de la nivelul tubului digestiv spre alte sedii: perete uterin, fetus, mamela si testicule.
La bovine se inregistreaza 3 stadii:I-primii 2-3 ani de viata, nu se constata manifestari clinice de enterita sau reducerea sporului in greutate II - animalele beau multa apa, incep sa piarda in greutate, productia de lapte regreseaza. Apare diareea , la inceput intermitenta , cu fecale moi, pastoase care se remite temporar in special in fazele de gestatie avansata sau cand se retrag animalele de la pasune si li se administraza furaje predominant uscate.