Pastelul Iarna - Vasile Alecsandri

Pastelul Iarna În această definiţie se încadrează poezia “Iarna” a lui Alecsandri. Aceasta este un pastel, deoarece, prin intermediul versurilor, autorul îşi exprimă în mod direct sentimentele, încântarea în faţa cadrului natural surprins în anotimpul precizat în titlu.

Din punct de vedere structural, poezia conţine patru catrene, prin care sunt descrise două tablouri, inegale ca întindere.Primul tablou înfăţişează iarna în plan cosmic: “din văzduh”, “fulgii zbor, plutesc în aer”, “Soarele rotund şi palid se prevede printre nori.”Celălalt tablou prezintă iarna în plan terestru: “Tot e alb pe câmp, pe dealuri”,

“Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum”. Asistăm la modul în care, coborând din înalturi, iarna s-a instalat peste tot ce mişcă.
În prima strofă, spaţiul nu poate fi delimitat cu precizie, elementele cosmice îmbinându-se cu cele terestre. Ele sunt redate în special prin imagini vizuale cum ar fi: “iarna cerne norii de zăpadă”, “fulgii zbor, plutesc în aer”. Aceste imagini sunt realizate prin intremediul unor figuri de stil: epitete – “lungi troiene”, “cumplita iarnă”, “ fluturi albi”; personificări – iarna cerne”; comparaţii – “ca un roi de fluturi albi”.

Primul vers al strofei a doua modifică perspectiva din care este prezentat anotimpul iarna. Repetiţia “ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară” sugerează faptul că iarna şi-a intrat deplin în drepturi; că pare fără limite, speranţa naturii de a reveni la viaţă fiind abolită. Poetul compară soarele, astrul care sugerează viaţă şi căldură, cu “un vis de tinereţe printre anii trecători”, ceea ce accentuează cele spuse mai sus. Deşi dorit, el nu reuşeşte să învingă supremaţia iernii.