Pastelul, fabula, nuvela ,basmul, schita

FABULA:specia genului epic deşi este de obicei în versuri;este de scurtă întindere;are drept scop corijarea unor defecte omeneşti;de obicei conţine în final o morală;este o naraţiune alegorică;procesul esenţial de scriere a unei fabule este personificarea, ce conduce spre alegorie;ironia şi umorul se împletesc;prezenţa dialogului de naraţiune face posibilă dramatizare fabulei.


DOINA:specia genului liric, de obicei populară;temele cultivate în doină sunt: dorul, jalea bucuria, dragostea, suferinţa, etc. ;apare adesea motivul popular “frunză verde ” alături de alte motive;sentimentele sunt declarate patetic;
figurile de stil folosite sunt: personificarea, comparaţia şi epitetul;exprimă o stare de spirit a omului, aflată în momente de cumpănă a existenţei sale;
elementele de prozodie dezvăluie o măsură scurtă de 6-7 silabe cu un ritm iambic/trohaic şi cu o rimă împerecheată/monorimă.


BASMUL:aparţine genului epic, de obicei în proză;o naraţiune de largă întindere;
se confruntă două forţe: binele şi răul ;binele învinge întotdeauna ;
procesul artistic este antiteza; conţine formule iniţiale, mediane, finale specifice;acţiunea urmează momentele subiectului;personajele au puterea de a se metamorfoza şi de a reveni la starea lor iniţială;personajele au puteri supranaturale şi inele dintre ele sunt fantastice /imaginare;întâlnim cifra cu încărcătură magică 3,9,12,etc. ;basmele surprind preocuparea omului pentru triumful binelui;elementele reale sunt punctul de plecare pentru inventarea fantasticului.