Paul Cezanne

Toţi patru sunt legaţi de dragostea pentru literatură, îi entuziasmează Victor Hugo (1802 – 1885), descoperă împreună poeziile lui Alfred de Musset (1810 – 1857). Îi interesează şi muzica. În orchestra oraşului Cézanne cântă la corn, iar Zola la clarinet. În 1857, Cézanne se înscrie la Şcoala Gratuită de Desen din Aix. Aici se întâlneşte cu numeroşi artişti locali. În 1858, Zola pleacă din Aix şi se mută definitiv cu mama lui la Paris. Despărţirea este dureroasă pentru cei doi prieteni, dar îşi trimit scrisori frecvent.

În decembrie 1858, se înscrie la Facultatea de Drept din Aix, şi îl roagă pe Zola să se intereseze de examenul de admitere de la Academia de Arte Frumoase din Paris. A hotărât că va deveni pictor, iar în septembrie 1861, călătoreşte la Paris împreună cu tatăl său.

Parisul
La Paris, Cézanne este obligat să trăiască din 125 de franci lunar. Această sumă abia dacă îi ajunge pentru chiria camerei, cheltuielile de masă şi pentru cheltuielile de studiu al desenului. Descoperă marile muzee, unde poate copia capodoperele. Tânărul se duce în fiecare dimineaţă la Academia „Charles Suisse”, pentru a participa la orele de desen. La Academie se întâlneşte şi cu Camille Pissarro (1830 – 1903).

Acest "provincial ciudat", cum îl caracteriza pe atunci Pissaro, este un bărbat înalt, zdravăn, cu o înăţime de o sută şaptezeci şi cinci de centimetri, ceea ce la vremea respectivă însemna mult. Este înzestrat cu o privire adâncă şi inteligentă şi poartă mustăţi. Viaţa socială nu–l atrage. Este încăpăţânat şi sigur pe sine, nu suportă critica. În sept. 1861, după ce a dat examen de admitere fără succes la Academie, se întoarce acasă şi lucrează câteva luni la banca tatălui dău, dar nu renunţă la ambiţia de a fi pictor.

În noiembrie 1862, Cézanne se întoarce la Paris unde dă din nou examen de admitere fără succes la Academia de Arte Frumoase. În continuare îşi petrece timpul în atelierul lui Suisse, unde pictează după model. Urmează o perioadă când alege ca teme pentru tablourile sale orgii, jafuri şi crime, vrând ca să prezinte tablouri la vederea cărora "Academia să roşească de furie şi deznădejde".

În 1864, pictorul face o călătorie la Estaque, în regiunea Marsilia, care va deveni unul dintre locurile preferate pentru pictură.
Lipsa de înţelegere din partea cercurilor artistice oficiale şi reţinerile proprii de a se încadra între impresionişti sunt cauza pentru care Cézanne continuă un mod de viaţă din ce în ce mai singuratic.

Pictorul foloseşte ca modele rudele şi prietenii, care apar în lucrările: Portretul lui Auguste Cézanne(1866), tatăl pictorului; Portretul lui Achille Emperaire (1868–1870), prietenul său; Mardi– Gras sau Pierrot şi Arlechinul (1888), figura din dreapta avându–l ca model pe fiul său, Avocatul (1866), model fiind unchiul său Dominique. În 1869, o cunoaşte pe Hortense Fiquet, care îi va deveni soţie şi vor avea mai târziu trei băieţi.