Pe acest loc s-a aflat casa in care a locuit Mihai Eminescu cu Veronica Micle, in primavara anului 1882

Trimis la data: 2013-09-19
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 3
Nota: 7.08 / 10
Downloads: 0
Autor: Pisica irina
Dimensiune: 22kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Poetul si publicistul Mihai Eminescu ne-a facut onoarea de a locui pentru cativa ani in Capitala. Trecerea lui prin locuri ca Mahalaua Buzestilor, Calea Mogosoaia, Strada Sperantei, nu pare a reprezenta insa niciun fel de interes pentru ceea ce se numeste patrimoniul unei tari. Ce ocazie minunata, ca unul dintre scriitorii de geniu ai literaturii universale sa-si fi preumblat trupul si spiritul prin aceste locuri si sa le innobileze astfel cu prezenta sa. Ce fatalitate insa ca niste anonimi ai secolelor XX si XXI sa intoarca spatele unor momente de inalta glorie ale spiritualitatii noastre ca popor.

Referate similare:

In cel de-al doilea Centru Vechi al Capitalei, zona pietei Matache, denumita odinioara Mahalaua Buzestilor, timpul are mult prea multa rabdare. Familii de tigani, bunici, parinti copii, par ca isi traiesc vesnic aceeasi zi, de duminica. Strazile murdare, miros de carne perpelita pe jar si ultimele manele la moda te fac sa treci grabit, uneori speriat si nepasator.

Neprivind in jur nu realizezi ca, de fapt, ai onoarea de a pasi si a vedea copacii, pentru ca doar ei au ramas aceiasi, pe care, in urma cu 106 ani, Mihai Eminescu ii contempla. Imediat ce treci de ruinele fostului Cinematograf Feroviar, la intersectia Buzesti-Calea Grivitei, lipita de Hotelul Marna, se afla o poarta ruginita de fier.

Deasupra ei, pe o placuta de marmura sta consemnata salajluirea, in primavara anului 1882, poetului Mihai Eminescu si a Veronicai Micle, in acel loc. Privind in jur, la toata atmosfera apasatoare, asurzit de sunetele orientale care parca nu se mai schimba si de tipetele a doi tiganusi care-mi repeta insistent "nenea lasa-l pa ala ca a avut silfilix, vino da ne fa noua poza!" caut macar o singura figura, incaruntita nu degeaba, cu care as putea vorbi despre istoria locului. Partea dreapta a usii istorice, ca de casa nici nu poate fi vorba dat fiind faptul ca nu mai exista nici macar o caramida cu miros eminescian, este lipita de un spatiu maronio-cenusiu.

La o privire mai atenta se distinge un apel la chef si veselie: BERARIE. Intru, uitand parca de faptul ca mahalagiii si amploaiatii pisicheri nu mai au farmecul de altadata, si incerc sa-mi gasesc omul carunt, cu povesti. Tot ce vad, insa, nu corespunde nicicum imaginii pe care o caut. Niste figuri ascutite, cu pielea rosie de la soare si imbibati de aburii lui Bachus, stau protapite pe scaunele mult prea inalte, potrivite mai de graba unui fast-food. Un pusi care se chinuieste sa mute o naveta cu sticle de bere ma ghideaza catre o femeie ce sta, pe treptele din fata unei case de vizavi. "Tanti Nuti cred ca stie cate ceva.

Ma intreaba mereu de ce nu ma tin de scoala si cre' ca daca imi zice asta ea e mai desteapta. Astia dupa aici...". Merg, asadar, catre tanti Nuti. "Dar ce mai vreti mama?", ma intampina doamna, cu o voce nici prea stinsa, nici prea ridicata. "Mai vin d'astia, turisti, ca vin d'aici da la gara. Sa uita fac asa cum faci si tu doua trei poze si pleaca. Lasati-l pe bietul Eminescu sa se odihneasca in pace. Daca tot nu faceti nimic de ce-l mai deranjati?

Vezi placuta aia de marmura pe care scrie ca aici a stat poetul? Au furat-o tiganii de trei ori pana acu'. Asta e a patra si cre' c-or s-o suteasca si pa asta ca o vand si iau bani pa ea. Placa aia au pus-o acolo Ceausescu acu vro patrus'cinci da ani, dar tot el a adus tiganii aici. El a nationalizat casele astea din care acu au ramai doar ruinele de le vezi si atunci a adus tiganii. Stiu din familie ca aici era frumos pa vremuri.

Era cartier de negustori, mari oameni, dastepti, pictori, scriitori. Era un restaurant incolo spre Caraiman unde se intalneau. I se zicea La doi si la cinci lei, ca era ieftin, si artistii mari atunci erau saraci, mama!" Ma uit in jur si incerc sa reconstitui toata aceasta imagine, insa se lasa seara, straduta se populeaza si mai mult, vocile sunt tot mai intense. Batrana ma rupe din cele cateva secunde de privit si ma anunta ca nci ceea ce vad acum s-ar putea sa nu mai existe in curand.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.