Perceptia critica asupra romanului Enigma Otiliei
Trimis la data: 2007-01-20
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 3
Nota: 7.21 / 10
Downloads: 3820
Autor:
Adela Zanfir
Dimensiune: 11kb
Voturi: 103
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Prin romanul „Enigma Otiliei”, George Călinescu a contribuit la combaterea opiniei conform căreia criticii literari sunt incapabili să creeze. Opera literară poartă, totuşi, amprenta conformaţiei de critic a autorului.
Referate similare:
Originalitatea romanului Enigma Otiliei
Caracterizarea personajelor romanului Enigma Otiliei
Enigma Otiliei - rezumat
Enigma Otiliei - roman realist balzacian
Enigma Otiliei - caracterizarea
George Calinescu - viata si opera
Enigma Otiliei - caracterizarea unui personaj feminin
Romanul modern - Enigma Otiliei de George Calinescu
În 1938, Pompiliu Constantinescu decreta: „Autorul a procedat clasic, cu metoda balzaciană a faptelor concrete, a experienţei comune, fixând în nişte cadre sociale bine precizate o frescă din viaţa burgheziei bucureştene. Nimic livresc, nimic inventat în atmosfera în care personajele evoluează: impresia de realism este covârşitoare.” Romanul era, deci, încadrat în curentul clasicist prin rigurozitatea construcţiei subiectului.
De asemenea, puternicele influenţe balzaciene nu puteau trece neobservate: motive specifice (motivul paternităţii, motivul moştenirii), tipuri umane consacrate (avarul, ingenua, arivistul, intelectualul blazat, fata bătrână, baba absolută), tehnica detaliului folosită în caracterizarea personajelor prin descrierea amănunţită a decorului casnic: strada construită de zidarii italieni, casa lui moş Costache, apartamentul lui Pascalopol, casa familiei Tulea. Fresca Bucureştiului burghez este conturată atât de aspectele sociale, cât şi de cele care tratează familia (relaţiile între soţi, relaţiile părinţi-copii, etc).
Ion Negoiţescu constată că romanul induce cititorului un anumit sentiment, considerat, poate, de mulţi, firesc: „În tot timpul lecturii persistă impresia de joc epic, de mecanic şi nu de organic, de maşinărie perfectă, uluitoare în precizie, imitând viaţa până la iluzia formală.” Acest aspect contribuie la delimitarea celor două planuri narative ale operei: lupta pentru moştenire şi, respectiv, evoluţia lui Felix.
Senzaţia de care vorbeşte Ion Negoiţescu este, bineînţeles, dată de primul din cele două planuri, mai exact de rutina puternică după care se scurge existenţa membrilor clanului Tulea. Aceştia au o existenţă monotonă, fiecare zi fiind umplută cu aceleaşi activităţi: Aurica îşi continuă tentativele de a-şi găsi un soţ prin nesfârşitele sale plimbări pe Calea Victoriei, Titi copiază aceleaşi desene în acuarelă, Simion brodează nestingherit vreun gherghef, asumându-şi astfel rolul soţiei şi lăsând-o pe Aglae la conducerea familiei.
Autorul a potrivit minuţios rotiţele acestui perpetuum mobile burghez, pentru ca, o dată începută mişcarea sa, să-l poată analiza în voie prin ochii lui Felix, în timp ce viaţa personajelor se desfăşoară în acelaşi mod până la sfârşitul romanului.
Paul Georgescu observă, analizând formula de roman a lui Călinescu, „atenuarea clasicismului prin realism; tendinţa generală a operei este clasicistă, cu fioruri romantice integrate; romanul este o tragedie în sensul că acţiunea decurge necesar din caracter, dublat de comedie, dacă analizăm raportul dintre energie şi ţel, dintre mediu (obiectiv) şi dorinţă (subiectivă).
Stiri
Home |
Termeni si conditii |
Politica de confidentialitate |
Cookies |
Help (F.A.Q.) |
Contact |
Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.