Perceptii asupra multiculturalismului

Analiza noastra incearca, folosind datele unor anchete si analize, sa contureze aspectele majore ale reprezentarilor publice articulate in legatura cu contextul problematic in care s-a vehiculat termenul de multiculturalism.Ca atare, intr-o prima parte, o sa trecem in revista contextul politic si discursiv general in care a conceptul a fost aclimatizat. Schitand diferitele reprezentari politice si publice atasate acestei notiuni, ne vom concentra mai ales asupra variatelor tentative de a definii si redefinii multiculturalismul.

Accentuam ca demersul nostru nu intentioneaza sa abordeze in substanta problema multiculturalismului, in calitatea ei de ideologie a gestionarii diversitatii culturale. Nu ne intereseaza in ce masura a fost legitima - in sensul fidelitatii fata de ideile autorilor considerati clasici - invocarea de catre unii actori publici a termenului. Constatam doar ca acesta a devenit un element important al retoricii referitoare la gestionarea diversitatii culturale; mai mult decat atat, in ultimii patru-cinci ani asistam la o controversa legata de sensul si semnificatiile atasate multiculturalismului, in legatura cu diferitele proiecte si initiative care se desfasoara sub aceasta umbrela semantica.

Datele pe care le vom prezenta, in a doua parte, nu doresc decat sa ilustreze modul in care populatia se raporteaza la diferitele tematizari si problematizari ale universului discursiv conturat in jurul multiculturalismului.Termenul de multiculturalism apare relativ sporadic inainte de 1996, remarcabila fiind folosirea lui, vadit emblematica, de catre UDMR la alegerile din acel an, incluzandu-l chiar in titlul programul electoral din acel an: "Incredere in om si in societatea multiculturala" [2]. Este vehiculat mai frecvent incepand cu 1997, in contextul dezbaterilor publice si politice conturate in legatura cu reforma institutionala a invatamantului superior pentru minoritati.

Atunci, urmare a cooptarii UDMR in coalitia aflata la putere, a fost inclusa in programa de guvernare promavarea unei legislatii care sa permita o dezvoltare institutionala a invatamantul tertiar in limba maghiara. In legatura cu finalitatea acestui proces de reforma, s-au remarcat doua pozitii relativ opuse, ambele folosind in argumentare, intr-un mod sau altul, termenul "multicultural".

O pozitie sustinea necesitatea dezvoltarii procesului de reforma a invatamantului in limbile minoritatilor in cadrele institutionale deja existente [3], implicand schimbari majore sub doua aspecte: extinderea profilelor la care se organizeaza predarea si in limbile minoritatilor nationale [4], respectiv initierea unor restructurari organizationale urmarind realizarea unui grad sporit de autoadministrare a predarii in aceste limbi (Marga, A. 1998, p. 80).

Cealalta pozitie milita pentru crearea unei universitati autonome de stat cu predare in limba maghiara, considerand ca doar o atare solutie institutionala reflecta adecvat caracterul multicultural al societatii romanesti (Marga, A. 1997, p. 163)In aceasta prima faza a negocierii multiculturalismului (Magyari V. E. 1997), miza politica imediat 121k102b a era relativ redusa, ca atare dezbaterea avea un caracter relativ restrans, fara un impact major asupra opiniei publice.Situatia s-a modificat considerabil in legatura cu dezbaterea legata de infiintarea Universitatii Petofi - Schiller [5], cu predare in limbile maghiara si germana, care, foarte probabil ca si din ratiuni de acceptabilitate publica, purta si eticheta de multicultural.