Personajul feminin in romanul Camil Petrescian

Trimis la data: 2010-02-25
Materia: Romana
Nivel: Facultate
Pagini: 49
Nota: 8.86 / 10
Downloads: 0
Autor: Mihaela Rugea
Dimensiune: 65kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Dupa Abel Chevalley, romanul este "opera de imaginatie in proza de o oarecare intindere" [1]. Mai trebuie adaugat ca depaseste peste 30.000 de cuvinte, iar Hegel numea romanul "epopeea societatii burgheze" [2], multi teoreticieni incercand sa defineasca romanul in raport cu aceasta alta specie a genului epic. G. Lukacs spunea ca romanul "este epopeea unui timp in care totalitatea extensiva a vietii nu mai este data intr-un mod imediat, a unui timp pentru care imanenta sensului vietii a devenit problema, dar care totusi n-a incetat sa urmareasca totalitatea" [3].
Dupa cum epopeea tindea sa ofere in antichitate o imagine globala a lumii, tot asa romanul - specia literara cea mai lipsita de constrangeri si mai proteica - tinde spre o imagine cat mai cuprinzatoare a lumii moderne, ca si a lumii din toate timpurile. In epoca moderna, romanul este specia cea mai raspandita si citita de toate categoriile de lectori. Desi are precursori in antichitate (Satyricon de Petronius, Magarul de aur de Apuleius, Dafnis si Chloe de Longos ), romanul isi primeste numele in Evul Mediu. Triumful deplin al romanului se realizeaza in secolul al XIX-lea, prin realismul lui Balzac, Stendhal, Flaubert, Thackerey, Lev Tolstoi etc. Zola "experimenteaza", ancorat in Naturalism. Pe urmele lui Dostoievski, romanele secolului al XX-lea sondeaza psihologia abisala, Proust realizeaza o profunda analiza a sufletului omenesc.

Roger Caillois clasifica romanele dupa "amploare, densitate si extensiune spatiala, temporala si sociala" [4], iar Garabet Ibraileanu facea distinctie intre "romanul de creatie si romanul de analiza" [5].
La noi, abia in perioada interbelica putem considera ca romanul a ajuns la valoarea dobandita de catre alte specii literare, sincronizandu-se perfect ca valoare literara si ca formula de creatie cu operele literaturii universale. Putem vorbi astfel despre autori precum, L. Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Gib Mihaescu, G. Calinescu, Mircea Eliade, Anton Holban, Camil Petrescu, etc. si ne intrebam "cat de importanta este constructia romanului in existenta estetica a operei, implicit a "mesajului" ei" [6].

In prezent, peste tot in lume se discuta despre structura, despre arhitectura si despre tehnicile folosite in roman, opiniile ducand intr-un singur sens, si anume: unitatea interioara a operei. Constructia unui roman presupune un efort "de mestesugar" [7] pentru a uni partile intr-un tot unitar, cu sens si forma. Exista diferite tendinte, de unde apar si polemici intre critici sau scriitori, caci fiecare interpreteaza in stilul sau personal ceea ce inseamna "compozitie" la nivelul unui roman.

Astfel de discutii pot parea superflue uneori, pentru ca ceea ce este important nu e cat de bine sau de rau compus este romanul, ci, "important e sa stim daca efortul de constructie si rezultatul lui (care-i preiau tensiunile) angajeaza numai "suprafetele", ori, dimpotriva, stau in legaturi fertile cu esentele a ceea ce numim roman" [8].

Romanul se etaleaza printr-o paleta larga, astfel ca in ea apar scriitori ca Balzac sau Fleming, Flaubert sau Henri James, precum si altii, ale caror romane stau aproape de biografie sau de drama (Rosu si Negru, Verisoara Bette, Anna Karenina), sau opere nu cu unul, ci cu mai multi centri (Razboi si pace, Fratii Karamazov, Rascoala)" [9].
Diversitatea, mobilitatea, dar si esentele stabile, povestirea, personajele, confruntarile, emotiile si raporturile dintre personaje, toate au echilibrul lor specific, iar aceasta stare de fapte a fost foarte bine inteleasa de catre E. M. Forster, care le-a denumit "aspecte" [10]. Romancierul adevarat nu poate gandi abstract raporturile, el trebuie sa cunoasca, sa stie ceea ce inventeaza, sa intuiasca in confruntarile personajelor drumul ce trebuie urmat in mersul firesc al unui personaj, implicit al romanului in sine. Important este faptul ca romanul "vadeste o dubla vocatie: a ordinii creatoare de sens pe de o parte, pe de alta a sugestiei de coerenta mitica a lumii, a existente" [11].
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.