Personalitatea profesorului ideal

Profesorul este responsabil de modelarea personalitatii umane, de ceea ce filosoful Constantin Noica numea "devenirea intru fiinta a omului"
In invatamant, nu oricine poate indeplini cerintele complexului act educativ. In persoana sa, autenticul profesor trebuie sa insumeze calitati subtile de psiholog, pedagog, didactician si metodist, inventiv si infatigabil.Psihologia (din gr."psyche"-suflet si "logos"-cuvant) este stiinta care are ca obiect studierea psihicului, a sufletului omului in complexitatea structurii sale intime.

Unul din psihologii veacului XX, J. Boucher scria ca pedagogia nu poate fi o arta serioasa si eficace decat daca se sprijina pe psihologie.
Trebuie sa subliniem ca activitatea educativ-formativa, de care raspunzator este pedagogul, se intemeiaza pe cunoasterea devenirii fiintei umane, mai precis pe cunoasterea ipostazelor acestei fiinte, de la aceea de ins pana la aceea de persoana, apoi de personalitate si de personaj.

Pedagogia (din gr. Pais, paidos-copil, agein-a educa) este stiinta care are ca obiect cercetarea si aplicarea celor mai bune modalitati de educare a copiilor, tineretului si adultului. Didactica este ramura pedagogiei care se ocupa cu teoria generala a instructiei, cu sitemul de invatamant, cu formele de organizare, cu scopurile procesului instructiv si cu relatiile dintre pedagog si elevi.

Metodica este o didactica speciala, particulara care arata drumul de urmat intr-o anumita disciplina. Educatia este un proces de formare si transformare a constiintei si implicit a personalitatii individului. Acest proces se realizeaza prin activitatea didactica, un rol hotarator in formarea personalitatii revenind relatiilor dintre profesor si elev, dar si elev-profesor. Ca profesor este necesar sa ne intereseze TOT ce vine dinspre OM si merge catre OM, asa cum spune V. Gheorghiu in "Vietile dupa Vasari": "vesnicia sta in cateva amanunte, le zicem noi amanunte, care ne subjuga pe rand, intai infiorandu-ne, apoi inteleptandu-ne un amanunt oarecare ne inunda cugetul cu luminiscenta lui creativa".

Atmosfera din scoala, din clasa, ce spune si cum spune profesorul, care este tinuta sa, sunt amanunte deseori private ca insignifiante, dar in realitate sunt semnificative, la fel ceea ce transmitem si incercam sa-i invatam pe elevi. Asadar, atat noi, ca profesori, cat si semenii nostri, actionam pentru sau impotriva elevului, a omului potential, reunind naturalul cu psihicul, cu socialul, instinctivul cu rationalul. Daca acestea nu functioneaza, nu va deveni elevul ceea ce noi urmarim, si, anume om.

Rolul profesorului a fost si va fi mereu covarsitor. Activitatea sa nu poate fi limitata doar la procesul de predare-invatare a lectiilor, fiecare generatie de elevi trebuie indrumata spre a fi socializata atat prin predarea-invatarea materiilor de baza, cat si a valorilor si normelor grupului social de apartenenta. Nu sunt necesare numai cunostinte, ci si deprinderi ce sunt fixate si repetate in timp. Asa cum se intreba T. Arghezi " CE INSEAMNA A STI ? " Nu este altceva decat a repeta, a invata - dupa ce ai perceput, priceput si cunoscut - inca o data si inca de o mie de ori.