Personificare

Nascuta in imaginatia omului primitiv, P. este proprie mai intai creatiei folclorice, in care natura imprumuta insusiri umane ("Primavara, mama noastra, / Sufla bruma de pe coasta").

De asemenea, personajele (v.) cu caracter parabolic, intruchipari ale unor idei morale abstracte (bunatatea, rautatea, curajul, spaima etc.) reprezinta P. P., trecand uneori in alegorie (v.), apare frecvent in fabule (v.), in legende (v.), in moralitati (v.). Un exemplu celebru este pilda membrelor razvratite impotriva stomacului, atribuita lui Menaennius Agrippa (Titus Livius).

P. este o figura de stil specifica poeziei in genere: "Codrule cu rauri line, Vreme trece, vreme vine, / Tu, din tanar precum esti / Tot mereu intineresti. - Ce mi-i vremea, cand de veacuri / Stele-mi scanteie pe lacuri, / Ca de-i vremea rea sau buna, / Vantu-mi bate, frunza-mi suna; / si de-i vremea buna, rea, / Mie-mi curge Dunarea".