Perspective teoretice si metodologice de abordare a tematicii interculturalitatii in stiintele socio-umane in Romania

. Prin urmare, chiar daca pentru istoriografie, pentru cercetarile istorice, tema continuitatii de exemplu (a ce, a cui, unde, de unde, cum, etc), sau confirmarea empirica a ancestorilor mitici in genealogia neamurilor ce-si revendicau si revendica (si acum) tinutul transilvan, a fost si este o preocupare perena si legitima (ca o profesie stiintifica respectata), pentru mine relevanta discutiilor este data de contextul societatii moderne romanesti. Dintr-o perspectiva sociologica si antropologica, actiunile individuale, motivatia acestora deductibila din sensurile subiective atasate interactiunilor sociale, sunt cele care definesc ordinea sociala, alcatuirea si functionarea sistemului social.

Este evident ca sistemul social "Romania" a avut de gestionat si rezolvat chestiunile legate de etnie, pluralitate etnica si interculturalitate, la modul faptic, adica economic, politic, cultural, social etc. dupa constituirea statului national unitar in 1918.
Cadrul teoretic in care au decurs discutiile stiintifice a fost delimitat si definit de principiul nationalitatilor, principiu ce a stat la temelia reorganizarii sociol-politice si economice de dupa primul razboi mondial si a fost considerat universal in procesul de reasezare a noii ordini mondiale.

Principiul aceasta a consfintit prevalenta constiintei nationale si a statului national ca modalitate de incluziune sociala universala si de delimitare prin excluziune de celelalte entitati social-politice, a marcat simbolic victoria functionala a democratiei si a statului modern.
Romania moderna s-a constituit si a fost recunoscuta international tocmai pe baza acestui principiu. In interiorul sistemului social din Romania acest principiu a impus recunoasterea si protectia minoritatilor nationale/etnice.

Dupa parerea mea au fost creeate conditii ideale si pentru cercetarea multi- si interdisciplinara a interculturalitatii. Cum am aratat in alt loc in acest volum, realitatea din sistemul social global "Romania Mare", din perioada interbelica, a fost indubitabil marcata de o eterogenitate etnica semnificativa, in special in spatiul transilvan. O eterogenitate cu care statul si societatea romaneasca interbelica a trebuit sa se obisnuiasca si sa invete sa o gestioneze.