Pestii nostri stranii

Trimis la data: 2010-09-13
Materia: Biologie
Nivel: Facultate
Pagini: 3
Nota: 9.14 / 10
Downloads: 17
Autor: Ioana Popescu
Dimensiune: 12kb
Voturi: 2
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Ce pesti eurocentrali nu prea cunosc si nici nu prea mananca strainii (desi ar avea de unde, caci mai au si ei cate o fata, ici si colo) sunt sturionii, salaul si somnul. Marea Neagra, Dunarea si afluentii ei inca sanatosi sunt gazdele si matca acestor relicve biologice stranii, ce seamana cu pestii dar, ca sa ajungem la ce ne intereseaza in capitolul asta, nici miros si nici gust de peste nu au.
SALAUL -- Exportat nu de mult de tarile Europei centrale, salaul - peste rapitor de apa adanca -- a populat destule ape occidentale, provocand in ultimii ani, in Franta mai ales, "la sandrinite" (salaita) adica boala pescuitului de salau mare (ajunge si la 25 kg).Asa s-au nascut cateva retete spectaculoase -- salau "bonne femme", salau cu maioneza, salau cu ciuperci si parmezan, salau cu capere si masline verzi - care tind, toate, sa imbogateasca carnea alba si uscata a pestelui danubian cu te miri ce.

Interesant este ca aceasta carne lejera si aproape fara miros se bucura la smantana si la branza mai mult decat puiul sau vitelul! Gastronomia romana nu-l trateaza nici ea ca pe un peste, ci ca pe o carne de uscat si-l face rasol, cu legume multe, sau snitel (tavalind fileuri in cascaval ras si apoi in oua batut cu faina si pesmet) ori prajit in unt, cu sosuri de rosii si usturoi.Bucataria originara pescareasca, in schimb, radacina lui dintai, nu-l prea alinta: in Delta si pe Dunare, salaul, bucatica de rasa, e pus in rand cu toti pestii, la ciorba si ce-o mai fi, saramura sau in spuza, ca are pielea groasa.

Oricum ar fi facut, salaul una din cele mai rafinate bucurii de origine istro-carpatica, comparabil cu orice alt peste marin, oricat de celebru. Dar, atentie, dintre toate cele aproximativ douazeci de specii de peste de apa dulce care, teoretic, ajung (rar!) in cratitele noastre, salaul se strica primul! Grija mare la mirosul placut de iarba, la culoarea vie, negricioasa, a solzilor, la rosul intens al urechilor, la taria ferma a carnii albe, semne fara de care nu cumparati salau nici mort, ca va omoara!

SOMNUL -- Tot francezii sunt primii occidentali care isi populeaza acum, incet-incet, fluviile cu acest monstru sarmatico-cretacico-reptiloid, despre care experientele (si nu legendele!) romanesti spun ca poate atinge 500 de chile si 5 m lungime.Rechinul Dunarii si al Deltei (e carnivor de la viermisori pana la gaste si chiar oameni) somnul are un miros ciudat, numai al lui, nu de namol, ci de planta stranie, grasoasa, de balta, de castana fanata.

Cand e mic, pana-n 1 kg (somotel, moaca) e magnific. Cand e mare (pana, iaprac, iarma, somn) e foarte gras, cu carne moale si fina. Numai danubienii-l mananca, deocamdata, facut dupa retete care elimina grasimea; ciorba, gratar bine patruns (celebra pana cu usturoi) sau prajit uscat. Acipenseridele, fiinte blande, vegetariene si planctonivore, (dar si melcisorivore si racusorivore si viermisorivore), urcau inainte mii de kilometri pe Dunare, sa-si depuna icrele, in rest, traiau undeva, intre mare si fluviu, pe pasunile putin adanci ale grindurilor scufundate, ca niste mari ierbivore linistite, cu o intelepciune si-o memorie mai veche chiar decat Marea Neagra si pamantul ce-o inconjoara.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.