Piata asigurarilor si reasigurarilor din Romania

Trimis la data: 2009-11-16 Materia: Economie Nivel: Facultate Pagini: 47 Nota: / 10 Downloads: 19
Autor: Tocilaru Dimensiune: 86kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
Riscul ca element esenţial al asigurării.
Riscul reprezintă elementul specific al conceptului de asigurare, fiind definit în diverse moduri în lucrările de specialitate. În domeniul asigurărilor definiţia dată riscului este adesea formulată după cum urmează: “pericol, primejdie la care sunt supuse bunurile, oamenii, afacerile şi pentru care societăţile de asigurări pot oferi protecţie”¹. Prin urmare, în asigurări riscul este un element negativ, fiind considerat ca o întâmplare nedorită. Se pot asigura acele evenimente prin a căror producere poate să apară o pierdere, asigurătorii concentrându-se asupra pierderilor de natură economică.

Un alt exemplu il putem observa chiar in Dicţionarul explicativ al limbii române care defineşte noţiunea de risc ca fiind „acea posibilitate de a ajunge într-o primejdie, de a înfrunta un necaz sau a suporta o pagubă”, iar cea de incertitudine reprezintă „starea de nesiguranţă, îndoială, ezitare, schimbare a unui fenomen”. Practica demonstrează că, în economia contemporană, au apărut noi forme de risc, caracteristicile caracteristice societăţilor dezvoltate, legate de poluare, catastrofe, vulnerabilitatea ridicată a sistemului economic faţă de structura socială, politică etc. şi care odată cu evoluţia societăţii, impun o nouă strategie şi noi metode de analiză a riscului şi incertitudinii.

În literatura de specialitate, există numeroase puncte de vedere şi moduri de interpretare, care caută să explice şi să evalueze cât mai corect şi cuprinzător, multitudinea de fapte şi semnificaţii, care au apărut în economia contemporană. Criteriile pe care un risc trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi protejat prin asigurare pot fi sintetizate după cum urmează:
- efectele producerii riscului să fie de natura unor pierderi financiare;
- probabilitatea producerii evenimentului asigurat să fie cuprinsă între 0 şi 1 – deci riscul să fie posibil, dar incert;
- riscul să se refere la o situaţie viitoare, întâmplătoare, independentă de voinţa asiguratului sau a asigurătorului;
- pierderea financiară rezultată din producerea riscului trebuie să fie compensată de către asigurător, prin urmare riscul nu trebuie să reprezinte eforturi financiare imposibil de suportat de către societatea de asigurări;
- să nu intre în contradicţie cu legislaţia, morala si principiile economice ale asigurătorului.
Figura nr. 1 Clasificarea riscurilor după cele mai importante criterii


1. Criteriul asigurabilităţii riscurilor – se referă la eventualitatea provocării unei pierderi sau a unui câştig, în funcţie de care se oferă sau nu acoperire de către asigurători;

2. Criteriul implicaţiilor şi al naturii riscurilor – legat de aspectul întinderii efectelor producerii riscurilor;

3. Criteriul posibilităţii gestiunii riscurilor – în funcţie de consecinţele generate de producerea lor ( numai pierdere sau fie profit, fie pierdere );

Clasificarea cea mai întâlnită în domeniul asigurărilor este cea care împarte riscurile în riscuri asigurabile şi riscuri neasigurabile. Riscurile asigurabile se clasifică la rândul lor în riscuri generale – cele care sunt incluse în condiţiile generale de asigurare – şi riscuri speciale, asigurate la solicitarea asiguraţilor şi pentru care se percepe o primă suplimenară.
Pentru a exemplifica, urmărind subiectul prezentei lucrări, deţinerea şi conducerea unui autoturism implică asumarea anumitor riscuri.

Acestea apar cel mai frecvent în circulaţie şi pot consta în:
- avarierea autoturismului propriu;
- avarierea unui alt autovehicul;
- avarierea sau distrugerea unor bunuri;
- accidentarea şoferului sau a altor persoane din autoturismul condus de acesta;
- accidentarea unor persoane dintr-un vehicul implicat în accidentul de circulaţie sau a unui pieton.
De asemenea, autoturismul poate fi avariat sau distrus şi pe timpul staţionării în garaj, în parcare, de către forţe naturale sau ca urmare a unor activităţi umane, sau poate fi obiectul unui furt.
Toate aceste evenimente afectează bugetul proprietarului unui autoturism şi este posibil ca acesta să ajungă în situaţia de a nu putea folosi autovehiculul un timp îndelungat din cauza costurilor ridicate ale unei reparaţii, fără a mai menţiona înlocuirea acestuia. Prin urmare, soluţia “salvatoare” este încheierea unei asigurări auto, care protejează proprietarul autoturismului împotriva unei game largi de riscuri.

Forma de acoperire a riscului cea mai frecvent întâlnită în practică este asigurarea, această modalitate oferind protecţie financiară pentru pierderi derivând dintr-o multitudine de riscuri. Între asigurător şi asigurat se încheie un contract, prin care, în schimbul plăţii de către asigurat a primei de asigurare, asigurătorul se obligă să preia asupra sa riscurile convenite, urmând să-l despăgubească pe asigurat pentru daunele suferite în cazul producerii evenimentelor precizate în contract.

O altă modalitate de protecţie împotriva riscului, practicată mai ales când valoarea bunului asigurat este mare şi este implicată o răspundere mare a asigurătorului, constă în coasigurarea acestuia - transferul riscului de la un asigurat către doi sau mai mulţi asigurători. Însumarea cotelor părţi din riscul asigurat cedate mai multor asigurători nu trebuie să depăşească 100% din riscul total²

Există de asemenea foarte multe companii puternice din punct de vedere financiar care reţin riscul şi nu apelează la serviciile pieţei asigurărilor. Aceasta este o formă de autoprotecţie care constă în crearea unui fond propriu destinat acoperirii pagubelor rezultate din producerea evenimentelor neprevăzute (incendii, calamităţi, furt etc).
Autoasigurarea este uneori completată prin stipularea unor poliţe de asigurare a unor anumite riscuri, în condiţii speciale.
În ceea ce priveşte societatea de asigurări, existenţa unor riscuri foarte mari care pot genera pagube peste capacitatea financiară a asigurătorului a condus la necesitatea obiectivă a protecţiei prin reasigurare.

Astfel, asigurătorul direct ( iniţial ) cedează o parte a riscului asumat prin contractul încheiat cu asiguratul reasigurătorului, contra unei prime de reasigurare, urmând ca în eventualitatea producerii evenimentului asigurat, reasigurătorul să contribuie la despăgubirea asiguratului pentru daunele suferite. În esenţă, reasigurarea reprezintă “asigurarea asigurării”, oferind protecţie asigurătorului original împotriva uneia sau mai multor întâmplări sau acumulări de întâmplări rezultate din acelaşi eveniment (să ne gândim spre exemplu la ce eforturi financiare ar fi supusă oricare dintre societăţile care asigură locuinţe împotriva risului de cutremur dacă s-ar produce un cutremur cu urmări grave). Pentru a oferi protecţie împotriva riscurilor foarte mari din activitatea economică (transporturi, industrie) şi pentru pierderile generate de catastrofele naturale este esenţial rolul reasigurării, prin mobilizarea tuturor societăţilor la nivel internaţional.

În concluzie, riscurile se dispersează prin asigurare sau coasigurare şi se pulverizează prin reasigurare, nevoia de protecţie fiind generală, chiar dacă variază ca dimensiune în funcţie de cei care manifestă nevoia, de zona geografică în cauză precum şi de mulţi alţi factori.

1.2. Conceptul de asigurare
Riscul, elementul de bază de la care porneşte o asigurare este utilizat în sensul negativ al evenimentelor pe care nu le dorim. Viaţa oamenilor a fost şi este ameninţată de cele mai imprevizibile fenomene pe care le comportă natura şi activitatea complexă pe care aceştia o dezvoltă. Indiferent câtă grijă acordăm evitării problemelor sau protecţiei familiei şi a bunurilor personale, riscul există în viaţa noastră, aducând pierderi materiale şi financiare.

Cu toate acestea, de-a lungul vremii oamenii au găsit forţa necesară nu numai refacerii bunurilor distruse, dar şi găsirii de noi metode pentru a se proteja în cazul pericolelor. Asigurarea este conceptul de unire a unei comunităţi de risc prin care membrii comunităţii consimt să contribuie financiar la formarea unui fond de asigurare şi mai apoi la suportarea în comun a pagubelor produse membrilor acestei comunităţi. Asigurarea exprimă în principal o protecţie financiară pentru pierderile suferite de oameni sau companii, pierderi datorate unor diverse riscuri. Oamenii au organizat această formă de protecţie sub forma unor societăţi de asigurări care să funcţioneze în baza unei legislaţii, a unor norme, principii economice şi de protejare a persoanelor ce consimt să participe la aceste fonduri financiare.

Stiri
  • pag. 1
  • pag. 2
  • pag. 3
  • pag. 4
  • pag. 5
  • pag. 6
  • pag. 7
  • pag. 8
  • pag. 9
  • pag. 10

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Materiale educative Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.