Pisica neagra - Edgar Allan Poe

Trimis la data: 2011-01-10
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 7
Nota: 9.58 / 10
Downloads: 14
Autor: Ulian constantin
Dimensiune: 16kb
Voturi: 10
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Referat despre Pisica neagra - Edgar Allan Poe
Pentru aceasta neobisnuita si, totusi, foarte simpla poveste pe care-ncep s-o depan pe hartie, nu astept si nici nu cer cuiva crezare. Nebun as fi s-o fac, intr-adevar, in imprejurari cand pana si simtirea se-ndoieste de ea insasi. Si, totusi -- nu-s nebun -- si sigur sunt ca nici nu am visat. Dar maine voi sfarsi cu viata, iar azi vreau sa-mi usurez sufletul. Si tot ce mai doresc e sa infatisez deschis, pe scurt, si fara comentarii, un sir de intamplari obisnuite. Obisnuite, da, dar care prin urmarile lor m-au ingrozit -- m-au torturat -- m-au nimicit.
Referat despre Pisica neagra - Edgar Allan Poe
Nu voi incerca sa le explic. Caci pentru mine -- au insemnat doar groaza -- chiar daca altii le vor socoti ciudatenii si nu intamplari teribile. Si poate ca se va gasi un creier care-ar putea sa desprinda -- din nalucirea mea -- intamplarea obisnuita, un creier mult mai calm, mai logic, si mai putin infierbantat decat al meu, si care, patrunzand in faptele cu-atata spaima de mine povestite, sa vada doar inlantuiri firesti de cauze si de efecte.

De mic copil m-am deosebit de ceilalti copii prin firea mea blajina si cuminte. Era atat de cunoscuta bunatatea mea incat, ades, colegii ma batjocoreau. Tineam nespus la animale si bunii mei parinti ma rasfatau, dandu-mi mereu astfel de prieteni. Cu ei imi placea sa-mi petrec tot timpul, si nu eram mai fericit decat atunci cand ii hraneam si-i mangaiam. Aceasta slabiciune s-a accentuat cu varsta si, ajungand un om in toata firea, gaseam in ea prilej de multumire.

Cei ce-au iubit vre-odata un caine credincios, istet, nici nu mai au nevoie sa li se explice natura sau intensitatea placerii sufletesti ce-o incercam, in dragostea dezinteresata, altruista a unui animal e o unda ce ajunge drept in inima celor ce-au avut trista posibilitate sa cunoasca prietenia meschina si atasamentul schimbator al Omului.

M-am insurat de timpuriu si m-am bucurat nespus cand am inteles ca sotia mea avea o fire asemanatoare. Stiind ce mult tineam la animale, ea nu pierdea nici un prilej sa-mi daruiasca cele mai dragalase exemplare. Aveam pasarele, si iepurasi, si un pestisor auriu, un caine splendid, o maimuta si o pisica.

Era o pisica destul de mare, frumoasa, in intregime neagra si de-o-inteligenta izbitoare. Sotia mea, o fire deosebit de superstitioasa, cand venea vorba de inteligenta pisicii amintea de vechi eresuri populare potrivit carora pisicile negre ar fi niste vrajitoare. Nu cred ca-ntotdeauna vorbea cu seriozitate, si pomenesc aceasta doar fiindca mi-am amintit chiar acum.

Ii dadusem numele Pluto, si-mi devenise tovarasul favorit de joaca. Pisica nu lasa pe nimeni altul decat pe mine sa-i aduca de mancare, si ma urmarea intr-una prin casa. Abia izbuteam s-o opresc sa nu se ia dupa mine si pe strada.

Prietenia noastra a durat ani de-a randul, ani multi in care felul meu de-a fi, intreaga-mi fire -- cu ajutorul acelui demon ce poarta numele Betie -- s-a tot schimbat in rau si ma-nrosesc facand acum marturisirea. Din zi in zi eram mai ursuz, mai nestapanit si, mai cu seama, nepasator la cei din juru-mi. O, cate ocari am azvarlit sotiei mele! Si, pan-la urma, am ajuns s-o si lovesc. Desigur ca si bietele animale au avut de-ndurat din pricina schimbarii mele.

Nu numai ca nu-mi mai pasa de ele, dar incepusem sa le chinuiesc. Singur, Pluto doar nu-ndura prigoana. Nu pregetam insa sa chinuiesc maimuta, iepurii ori cainele, cand intamplarea sau devotamentul lor prostesc mi-i aduceau in cale. Iar boala tot crestea in mine -- si ce ingrozitoare boala e Alcoolul! -- si pana la urma chiar si Pluto, ce-mbatranise si era tot mai posac -- chiar Pluto, zic, a inceput sa simta urmarile starilor mele proaste.

Odata, intr-un miez de noapte, pe cand ma intorceam beat spre casa din hoinarelile mele prin oras, mi s-a parut ca pisica se ferea sa-mi iasa-n cale. Am vrut s-o iau in brate cand, temandu-se cred c-am s-o lovesc, si-a-nfipt, dar nu prea tare, dintii-n mana mea. Pe data m-a cuprins o furie draceasca.

N-am mai stiut ce fac. Era ca si cum sufletu-mi se ridicase zburand din trup, si-o rautate diavoleasca, intaratata de bautura, imi patrunsese orice fibra. Am tras briceagul din buzunar, l-am deschis si, apucand de beregata bietul animal, am apasat cu hotarare, scotandu-i un ochi din orbita! Rosesc, ma ingrozesc si ma cutremur acum, cand destainuiesc hartiei groaznica-mi cruzime.

Cand, odata cu dimineata cea limpede, mi-a revenit si judecata, cand aburul nocturnelor orgii s-a risipit -- am incercat un - sentiment, de groaza si de remuscare la gandul nelegiuirii fara seaman pe care o savarsisem. O, dar era un sentiment plapand si indoielnic, care nu-mi atingea sufletul. M-am pogorat din nou in. iadul alcoolului, si am inecat curand, in bautura, chiar amintirea faptei savarsite.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.