Plante de apartament

Begonia este un gen foarte vast , care face parte din familia Beconiaceae cuprinzând peste o mie de specii care se împart în trei grupe principale , în funcţie de tipul rădăcinii : rizomatoase , tuberculate şi fasciculate (sau fibroase). Există totuşi câteva caracteristici comune : frunze asimetrice care cresc alternativ de-a lungul tulpinilor , flori masculine şi feminine separate , dar care cresc în aceaşi inflorescenţă (în special , cime sau raceme apicale).

Speciile rizomatoase sunt plante permanent verzi , cultivate pentru frumuseţea şi varietatea culorilor frunzelor . Varietăţile şi hibrizii begoniilor tuberculate produc vara flori mari , colorate , simple sau dispuse în perechi . Begoniile fasciculate sunt plante permanent verzi , însă unele sunt arbuşti cu poziţie verticală ,iar altele sunt căzatoare . Lumina este un factor important în dezvoltarea corespunzatoare a unei begonii .

Dacă ea va fi în cantitate insuficientă nu va avea flori , sau dacă îi vor da câţiva boboci ei vor fi decoloraţi şi în final vor cadea fără să ajungă la maturitate . Dacă va fi prea multă –adică soare direct- frunzişul va prezenta urme de arsuri iar florile , în cazul excepţional în care vor exista , nu vor rezista decât foarte puţin pe tulpină . Pentru a gasi soluţia optima de iluminare trebuie observat cu grijă numărul de ore de soare direct şi de umbră pe care floarea îl primeşte.

O begonie nu trebuie pusă la o fereastră cu soare direct după amiză deoarece intensitatea acestuia o va ucide . Begonia elatior (cu flori simple şi rădăcini ramificate) rezistă dar are şi ea frunzişul parţial afectat . Cel mai bun loc în care poate fi plasat un ghiveci cu o begonie este unul umbrit sau unul în care soarele este filtrat indiferent de ora din zi .

Begonia nu este una dintre acele plante care să necesite udări abundente şi-şi revine destul de bine după 1-2 zile de uscăciune (dar nu mai mult). Ghivecele în care se plantează nu trebuie să fie foarte mari . În general , unul cu diametrul de 12-15 centimetri este suficient , pentru că rădacinile sale nu sunt prea dezvoltate . În cazul unei begonii cu rizomi sau tuberculi în pământ trebuie avută foarte mare grijă la udare . Pentru a preveni apariţia mucegaiului şi a umezelii care putrezeşte tuberculii este bine ca udarea să se facă în cantităţi mici şi numai la suprafaţă .

Pământul utilizat trebuie să fie bine drenat şi bogat în substanţe minerale . Begonia creşte foarte bine în turbă amestecată cu mraniţă dar şi în pământ de gradină . Este recomandat ca pământul să fie schimbat anual , dacă nu în totalitate , cel puţin cel de la suprafaţă.

Begonia este o plantă de apartament foarte apreciată datorită bogaţiei de culori şi forme .Nuanţele florilor pot varia de la alb până la cel mai intens portocaliu , de la rozul cel mai deschis până la roşul aprins . De asemenea florile pot fi catifelate , cu margini dantelate .Florile de la anumite specii seamănă surprinzător de mult cu trandafirii ,cameliile , narcisele şi cerceluşii . Begoniile sunt decorative şi prin coloritul frunzelor . Ele au aspect de tufă ,au un diametru de aproximativ 40-50 de centimetri , perioada de înflorire este vara , au nevoie de udare regulată şi înalţimea lor variază de la 15 pânî la 50 de centimetri .

Înmulţirea. Begoniile rizomatoase se multiplică prin butaşi din tulpină sau frunză . Butaşii trebuie ţinuţi într-o tavă care să conţină nisip şi turbă în părţi egale ; ei trebuie să fie într-un mediu umed şi la adapost de lumina prea puternică ;imediat ce se ivesc noile plante , ele trebuie mutate la o lumină mai puternică .Begoniile tuberculate se înmulţesc prin butaşi sau prin divizarea tuberculilor ; în luna aprilie este indicat să fie efectuată această activitate . Ei trebuie menţinuţi la o temperatură de aproximativ 20°C şi într-un amestec care să conţină nisip şi turbă în părţi egale.