Plantele

Plantele - Cum se hranesc plantele
Procesul prin care apa intra in radacinile plantei se numeste osmoza. Apa este transportata prin planta in parte prin osmoza, dar si prin actiunea capilarelor – asa se transporta apa pana la varful copacilor inalti.

Pe langa carbon – absorbit din aer, hidrogen si oxigen – absorbite din apa din sol, plantele au nevoie de multe alte elemente pentru a creste. Nitrogenul, fosforul, magneziul, fierul, calciul si potasiul, sunt de asemenea necesare, precum si cantitati infime de alte elemente. Plantele arata o anumita selectivitate in ceea ce priveste diferitele elemente pe care le absorb, luand mai mult din ce au nevoie si mai putin din ceea ce nu necesita, chiar daca aceste elemente exista din abundenta.

Elemente de constructie
Zaharurile (carbohidratii) create prin fotosinteza sunt transformate in alte substante gasite in plante printr-o serie de reactii. Hrana produsa la nivelul frunzei este transportata in planta prin vasele liberiene.
Energia este deseori depozitata sub forma unor graunte de amidon (cand coloram cu iod un cartof taiat, el se innegreste, aratand cat de mult amidon contine – cartoful este doar un organ de depozitare pentru planta).

Plantelor le lipseste sofisticatul sistem nervos al animalelor, deci reactiile sunt determinate de hormoni. Acestia sunt substante chimice produse intr-o parte a plantei, dar care actioneaza asupra unei alte parti. Unii hormoni, ca de exemplu giberlina, determina cresterea, iar altii ca de exemplu acidul abscisis inhiba cresterea, caz in care stimuleaza stratul de abscisis pentru a forma o legatura intre tesuturi, frunze si fructe coapte cauzandu-le apoi caderea.

Efectul de micsorare
Acidul giberelic este un hormon care poate modifica modul de crestere a plantei. O planta pitica poate fi facuta sa creasca mai inalta tratand-o cu giberlina. Alte substante chimice au un efect de micsorare. Cultivatorii comerciali pot folosi aceste substante chimice in avantajul lor in cazul in care li se cere o planta inalta, sau una pitica si solida.

Fotopropismul este o inclinatie naturala a plantei de a da lastari si de a-i indrepta inspre lumina. Geotroprismul este raspunsul plantei la gravitatie; radacinile acesteia cresc in jos. Chimiotriprismul este raspunsul plantei la stimuli chimici, cum este auxina. Auxina este un hormon care joaca un rol important in dezvoltarea plantei, care poate controla rata de crestere a diferitelor parti ale plantei. In functie de pozitia plantei, graunciorii de amidon sunt depozitati intr-o parte specifica a acesteia, cauzand auxina, care se acumuleaza in radacini sau lastari.