Plinsul Centaurului de Andrei Turcanu

Antologia "Plinsul Centaurului" cuprinde volumele "Camasa lui Nessos", "Exodul", "Naufragii", Eclipsa totala", "Tauromahii", "Aflux", "Riul, Ramul", "Adagio final", "Elegii pentru mintea cea de pe urma", "Destin intors", "Iisus prin miristi", si "Luminisuri".

Aparitie-reper, adunand productia lirica a intervalului 1973-1988, Camasa lui Nessos desfasura polifonic, alegorizand, cu sonoritati mitologice, o calatorie-metafora. Exodul din Arcadia cuprinde o toponimie fictiva (Ababua, Hipnos, Oniros, Lotofagia, Lemuria, Stramonia) si un topos simbolic, populat cu personaje-conventii: candidul Simplicimus (personaj-narator, risipind "notite"), centaurul Hiron, Momos (convertind zeflemeaua in luciditate demistificatoare), Don Quijote, Abelard (cu tanguirile sale), Profetul, Harap Alb, "ceata" de personaje / voci lirice ratacind in "obscurele labirinturi ale Stramoniei". Un jurnal de calatorie, de fapt, in infernul totalitarist/ "orasul fantomatic", descoperind un gol imens, inchiderea, blocajul, intr-un timp vascos, amorf.

Descifrarea mesajelor presupune, in primul rind, descoperirea in fiecare expresie a ceea ce adauga poetul la semnificatia strict intelectuala a cuvintului, adica semnificatia afectiva, a sentimentului trait de eul liric.Intr-un poem-autoportret ("Andrei Turcanu"), autorul recunostea ca scruteaza lumea cu "niste ochi care fixeaza cu necrutare".

Intr-adevar, Andrei Turcanu este propriul sau analist, propunand sclipitoare reflectii teoretizante (ca autocomentariu) sau acele "descifrari actoriale" (trebuincioase, negresit), uneori cu trimiteri livresti in exces, construind visata Utopie a Cartii. Comentariul devine acid cand, din motive politice, cu personaje recognoscibile, Andrei Turcanu acuza pasivismul, letargia, atrofia civica.

"Inotam ca niste umbre", zice poetul, condamnand o "zdreanta de neam". Andrei Turcanu isi vede poezia ca pe o "otrava rumena", iscata din propria renastere prin moarte. Nu e mult, dar tot am desprins ceva. Iar sfarsitul? Ultimele randuri din "Ars poetica" suna astfel: "picioarele-mi se scalda/ in untdelemnul serii..." AcoloA©otravaA>>, aici "untdelemnul" - se pare ca se stabileste un fel de echilibru, pentru ca "fructul" poeziei din "otravaA>> ia nastere, chiar daca e una... A©rumena"...

Eseul "Celula suferinda" nu e altceva decat o cheie pentru descifrarea si intelegerea misterioasei sale carti.:"Intelepciunea" noastra s-a dovedit a fi de doua parale", Andrei Turcanu condamna judecata noastra, deciziile gresite si "smecheria "care se preschimba in viciu"."

Adevarul nu mai este auzit.dreptatea nu razbate pri labirinturile coruptiei(...)."gonas in hazard ori gornist sideral-acum e totuna", adica soarta tarii e lasata in voia norocului, la intimplare Andrei Turcanu prin toata creatia sa, si de critic si de poet, a spus adevarul si doar adevarul. In asta consta valoarea cartilor si faptelor lui ca un om al cetatii"

"Elegia lui Harap Alb" se mai numeste si "Intiiul cintat al cocosilor", adica "La mijloc de noapte"; cind se intimpla cele mai tainice si necurate lucruri pe lumea asta. Spune Harap Alb: "Alaiul e gata./ Bat tobele. Luna/ un scalpel, nebuna, /implinta in tata..." Autorul aminteste de A©tataA>>, care e in primejdie.

E un vis-avertisment, conform basmului. Cum Harap Alb a fost "La mijloc de noapte/ un ciuf de arama/ c-un hohot ne cheama,/ c-un hohot - departe", zice mai jos, tot la persoana intai: "Simt: sfircul e-aproape,/ zmulg jungherul tatei./ Stiu: spinul asteapta/ si ornicul bate." Adica merge intru intimpinarea si la confruntarea cu Spinul, adica cu perfidia umana!

Critic avizat, cu un stil precis, taios, cu judecati drepte, cumpanite, de regula si cu un limbaj elegant, Andrei Turcanu lanseaza "salve de adevar". Un erudit cu program (cum l-a vazut, indreptatit, Vladimir Besleaga), un constructor de o "seninatate elaborata" ( M. Cimpoi), un "degustator clasicist" cu instrumentar modern palpand o lume in disolutie, halucinanta, incercand a afla temeiurile arhetipale si ritmul primordial.

Poetul, cu un buchet select de referinte la activ, impopular, totusi, produce o lirica "scanteietoare" (Theodor Codreanu), purtand o "camasa in flacari", oferindu-si libertatea de a vedea si a intelege totul. Altminteri, "pe langa noi, in mersul de vierme, / trece in neant momentul eroic, clipa de glorie". Or, gloria lui Andrei Turcanu, un poet urias, abia incepe...