Plumb - George Bacovia

Tema poeziei o constituie conditia poetului intr-o societate lipsita de aspiratii, incapabila sa evolueze si artificiala.Textul este structurat pe doua catrene construite pe baza lexemului plumb, care este reluat in sase din cele opt versuri ale poeziei. Cele doua strofe corespund celor doua planuri ale realitatii: realitatea exterioara, obiectiva, simbolizata de cimitir si de cavou si realitatea interioara, subiectiva, simbolizata de sentimental iubirii, a carui invocare se face cu disperare, fiind si el conditionat de natura mediului.

Lirismul subiectiv este redat la nivelu expresiei, prin marcile subiectivitatii: persoana I a verbelor "stam", "am inceput", persoana I a adjectivului posesiv "amorul meu"Strofa I surprinde elemente ale cadreului inchis, apasator, sufocant, in care eul poetic se simte claustrat:un cavou simbolizand universal interior, si in care mediul invonjurator a capatat greutatea apasatoare a plumbului.

Elemente decorului funerar sunt: "sicriele de plumb,vesmant funerar. Flori de plumb, coroanele de plumb", artificii funerare. Repetarea epitetului "de plumb" are multiple sugestii(cromatica, fizica, de apasare), insistand asupra existentei mohorate, anoste, lipsita de transcendenta sau de posibilitatea inaltarii. Vantul este singurul element care sugereaza miscarea, insa produce efecte reci, ale mortii:"Si scartaiau coroanele de plumb".
Cadrul temporal nu este precizat, dar atmosfera macabre poarta sugestia nocturnului Strofa a II-a debuteaza sub semnul tragicului existential, generat de moartea afectivitatii:Dormea intors amorul meu de plumb". Cuvantul "intors" constituie misterul poeziei.Eul lyric isi priveste sentimental ca un spectator."Aripile de plumb" presupun un zbor in jos, caderea surda si grea, moartea. Incercarea de salvare este iluzorie:" Si-am inceput sa-l strig".