Poezia - eseu argumentativ

Trimis la data: 2008-01-23
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 2
Nota: 7.32 / 10
Downloads: 3031
Autor: Dobrica Mariana
Dimensiune: 6kb
Voturi: 179
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Poezia nu este proză, poate să spună un elev inocent, dacă i se cere să observe asemănările, dar mai ales deosebirile dintre cele două genuri dominante în istoria literaturii. O definiţie de genul acesta nu ar trebui să surprindă, sau să pară prea facilă, fiind de fapt obiectul unei vechi meditaţii asupra întâietăţii şi caracteristicilor poeziei şi ale prozei.
Realizează un eseu de tip argumentativ, de 15-20 de rânduri, despre poezie pornind de la afirmaţia lui Octavian Goga: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie”.

Poezia nu este proză, poate să spună un elev inocent, dacă i se cere să observe asemănările, dar mai ales deosebirile dintre cele două genuri dominante în istoria literaturii. O definiţie de genul acesta nu ar trebui să surprindă, sau să pară prea facilă, fiind de fapt obiectul unei vechi meditaţii asupra întâietăţii şi caracteristicilor poeziei şi ale prozei.

În antichitate, poezia (alături de tragedie) era câmpul literar dominant. Proza, care era mai apropiată de vorbirea comună, eliberată de rigorile exprimării ritmice, s-a păstrat într-un con de umbră până târziu în evoluţia literaturii. Chiar denumirea de proză, provenită din lat. “prosa”, însemnând “discurs în linie dreaptă”, sugerează caracteristica definitorie a acestuia: absenţa complicaţiilor stilistice – trăsătură menţinută până în vremurile moderne.

Poezia se distinge însă de proză şi de vorbirea obişnuită în primul rând prin ritm, prin armonie şi prin imagine - caracteristici menţinute în bună măsură din antichitate până în perioada modernă. Teoria literară a făcut mereu distincţia între un limbaj prozaic şi un limbaj înalt, al emoţiilor specifice.
Apelând la acest limbaj specific, poezia transmite cititorului o varietate de sentimente şi trăiri.

Lirismul, asociat poeziei (dar nu toate poeziile sunt lirice, existând şi texte poetice aparţinând genului epic) constă în transmiterea în mod direct a sentimentelor eului liric. În teoria literară se face distincţia între două tipuri de lirism: subiectiv (ex: M.Eminescu) şi obiectiv (mai rar, ex: G. Coşbuc). Imaginarul poetic apelează la o mulţime de figuri de stil (tropi) specifice: epitet, comparaţie, inversiune, enumeraţie, interogaţie şi exclamaţie retorică, metaforă, hiperbolă şi litotă, antiteză etc.

Identificăm, de asemenea, în textele poetice, relaţii de simetrie, de opoziţie sau de recurenţă. Spre deosebire de poetica tradiţională, în care elementele de prozodie (ritm,măsură, rimă) sunt definitorii, poetica modernă susţine versul liber şi ritmul interior. În evoluţia literaturii, trecând prin rigorile diverselor curente literare (umanism, iluminism, clasicism, romantism, simbolism, modernism, curentele de avangardă cu experienţele lor exteme, postmodernism), poezia continuă să incite.

Astfel, dincolo de text, “adevărata” poezie ne permite să ne proiectăm într-un spaţiu imaginar, într-o lume ”poetică”, paralelă cu cea reală, de la care porneşte, şi totuşi atât de fascinantă.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.