Poezia erotica

Observam de asemenea cu alt prilej ca elegia este punctul de sosire in procesul sufletesc al poetului, in evolutia normala a acestui proces, care insumeaza ca termen initial afirmatia de tensiune inalta asociata unei viziuni infinite, iar ca termen final negatia totala, care poate imbraca lumea valorilor obiective sau propria lume suAZfleteasca, si una si alta asociata unei viziuni larg spatiate, sau unei viziuni restranse, in stricta dependenta de obiectul negat.

Sensul general elegiac al poeziei lui Eminescu, semnalat in trecut, ma va preocupa in mod aparte putin mai tarziu. Ceea ce voi nota cu acest prilej este faptul ca elegia lui nu se realizeaza numai pe aceasta linie generala a conceptiei despre lume a poetului, ci ca uneori ea se leaga de momente determinate din viata sufleteasca a poetului, in fixarea momentului elegiac se poate proceda in doua feluri: pe cale deductiva, plecand de la pozitiile elegiace generale la momentele izolate de elegie, care urmeaza sa fie definite in raAZportul lor cu tema generala; pe cale inductiva, ridicandu-ne de la momentele izolate la pozitia elegiaca generala, atunci cand se poate intr-adevar stabili o relatie intre acesti doi termeni.

In masura in care faptul va fi cu putinta, vom urmari aceste doua cai. Elegia este insa si punctul de sosire al eroticei eminesciene, nu numai al experientei lui intelectuale. Faptul acesta ne obliga sa insistam in primul rand asupra eroticei sale, pe care vom urmari-o in liniile mari ale evolutiei sale si in caracterele ei de capetenie.

Revenim astfel la una din preocuparile noastre anterioare. StuAZdiind inceputurile poetice ale lui Eminescu, un loc important am acordat poeziei cu tema erotica. Cele mai adesea ea ne-a aparut ca o simpla imitatie, dar inca de pe acea vreme ea aparea intr-o reAZlatie stransa cu sentimentul naturii. Si daca uneori imbraca formule-larg oratorice, aducea cu toate acestea cateodata si puternice vibratiuni sentimentale.
Am insistat in mod deosebit asupra poeziei Mortua est, care ne-a dat prilejul sa vedem ca poetul roman ajunge la prima lui mare realizare artistica pe linie erotica si elegiaca.

Mortua est este intr-adevar cea dintai mare realizare poetica eminesciana; ea este in acelasi timp cea dintai elegie a lui, cea mai de seama realizare elegiaca pe fond erotic din literatura romana si, incontestabil, una dintre cele mai reusite elegii pe aceasta tema in intreaga literatura a lumii.

Poezia era asadar in masura sa ne arate ca erotica eminesciana se colora inca din inceputuri in sens elegiac. Dar elegia era determinata de data aceasta de imprejurari izolate de ordin isAZtoric si, cu toate calitatile ei artistice exceptionale, ea avea totusi un caracter accidental. Ca elegia sa se departeze de caracterul acesta accidental, ca ea sa devina o pozitie sufleteasca, o stare organica si permanenta, era necesara sa nu izvorasca numai dintr-o experienta sentimentala, ci sa se intemeieze pe experienta intelectuala a poetului; supusa variatiunilor, experienta sentimentala dureroasa a unui moment putea fi substituita prin experienta sentimentala mai putin dureroasa a altui moment; intemeindu-se insa pe experienta intelectuala a poetului, ea se intemeia pe insesi modalitatile proprii de intuire a lumii si capata pe calea aceasta un caracter necesar si permanent.